În cadrul unei posibile misiuni viitoare pe luna saturniană Titan, NASA ar putea folosi un submersibil robotizat pentru a explora întinderile de metan și etan lichide ale satelitului.
Studierea lui Titan este importantă, deoarece specialiștii privesc acest corp ca pe un fel de Pământ în stare embrionară, doar ceva mai rece. Luna saturniană este singura din sistemul solar cu atmosferă demnă de luat în considerare: ea comportă, se pare, propriul mecanism de circulare a metanului, întocmai așa cum pe Terra se produce ciclicitatea apei în natură. Pe Titan, metanul în stare lichidă cade sub formă de ploaie asupra unui teritoriu împânzit de hidrocarburi, formând râuri, lacuri și mări.
Câteva astfel de întinderi lichide au fost studiate de sonda spațială Cassini de la NASA, dintre care unele au adâncimi medii de doar câțiva metri, dar altele coboară până la mai mult de 200 de metri – adâncimea maximă până la care poate pătrunde radarul Cassini. Prin urmare, astrofizicienii consideră că este necesară scufundarea în aceste „ape”, pentru a le dezvălui secretele.
La Simpozionul Conceptelor Avansate Inovatoare (NIAC) din acest an, un concept de submarin pentru mările de pe Titan a fost prezentat de către echipa COMPASS de la NASA, formată de specialiști ai Laboratorului de Cercetări Aplicate, din cadrul agenției spațiale.
Destinat celei mai întinse mări de pe Titan, Kracken Mare, submersibilul autonom ar fi proiectat astfel încât să realizeze un voiaj de circa 2.000 de kilometri, pe o perioadă de 90 de zile, explorând adâncurile respectivului mediu marin extraterestru. Petrecând lungi perioade în marea de metan, submarinul ar trebui să fie alimentat de un generator de radioizotopi, o sursă care transformă căldura produsă de peleții radioactivi în electricitate, similar instrumentelor care explorează spațiul cosmic, așa cum sunt Cassini și roverul marțian Curiosity.
https://youtube.com/watch?v=NnKxbdpLP5E%26amp
Comunicarea cu Pământul nu ar fi posibilă atunci când vehiculul s-ar afla în stare de submersie, așadar ar trebui ca acesta să revină periodic la suprafață pentru a transmite datele acasa.
Dar Kracken Mare nu este un lac static, potrivit pentru croaziere – se știe că are talazuri abrupte și chiar maree, toate aceste sporind nivelul de dificultate al explorării. În plus, mările de pe Titan vor fi extrem de reci (aproape de punctul de îngheț al metanului, -183 oC), de aceea un sistem special de propulsie cu piston va fi necesar de dezvoltat și un nitrogen folosit ca balast.
O posibilă misiune a submarinului ar fi măsurarea urmelor de compuși organici existenți în morfologia sedimentelor fundului marin titanian, care ar putea prezenta semne de evoluție chimică prebiotică. Prin scanare cu ajutorul sonarului, s-ar putea face lumină cu privire la ciclurile de formare și secare a mărilor de pe Titan.
Ar fi incredibil ca la 10 ani după ce sonda europeană Huygens a aterizat pe suprafața lunii saturniene Titan pentru a-i analiza atmosfera cețoasă, să trimitem iar o misiune acolo pentru a recolta mostre direct de pe fundul mărilor, explorând o regiune unde molecule ale chimiei vieții s-ar putea găsi din abundență.
