Misterul din jurul ”inimii” planetei pitice Pluton, clar vizibilă în imaginile realizate de sonda New Horizons, a fost în cele din urmă elucidat de o echipă internațională de astrofizicieni. Această descoperire a fost posibilă datorită simulărilor numerice care au reprodus cu succes forma neobișnuită a acestei structuri de gheață și i-au atribuit originea unui impact gigant, lent, într-un unghi oblic. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Nature Astronomy.
Sputnik Planitia, cunoscută și sub numele de Câmpia Sputnik, este o regiune remarcabilă situată pe suprafața planetei pitice Pluton. Identificată pentru prima dată în 2015 de misiunea New Horizons a NASA, care a furnizat primele imagini detaliate cu Pluto și lunile sale, se distinge prin faptul că are formă de inimă și aspectul remarcabil de neted. De asemenea, are o altitudine mai scăzută decât zonele înconjurătoare ale suprafeței planetei pitice, cu o depresiune care atinge trei până la patru kilometri adâncime. Ea este acoperit în principal din gheață cu azot, care îi conferă un aspect strălucitor, alb. Originea exactă a Sputnik Planitia este o chestiune de dezbatere și a atras interesul și atenția astronomilor încă de la descoperirea sa. Cu toate acestea, o teorie importantă sugerează că a fost rezultatul unei coliziuni cataclismice din trecutul îndepărtat al lui Pluto. Conform acestei teorii, un impactor masiv a lovit suprafața lui Pluto, formând depresiunea și lăsând în urmă această formă caracteristică. Simulările numerice au susținut și această ipoteză, dezvăluind că impactul a fost oblic, explicând astfel forma alungită a Sputnik Planitia.
Potrivit studiului publicat în Nature Astronomy, Sputnik Planitia a fost rezultatul unei coliziuni cataclismice între Pluton și un corp planetar de dimensiuni considerabile, estimat la aproximativ 700 de kilometri în diametru. Una dintre cele mai semnificative constatări din simulările numerice este că impactul care a format Sputnik Planitia a fost oblic. În timpul unei coliziuni oblice, impactorul nu lovește suprafața perpendicular, ci cu o anumită înclinare. Aceasta înseamnă că energia impactului este distribuită neuniform pe suprafața planetei, creând forțe și presiuni diferite în funcție de direcția impactului. Ca urmare, deformarea suprafeței planetei nu este uniformă, ceea ce poate duce la formarea unor structuri geologice complexe. În cazul Sputnik Planitia, impactul oblic a dus la crearea unei depresiuni alungite, care seamănă cu forma unei inimi privită de sus. Această descoperire deschide noi perspective asupra înțelegerii noastre despre originea lui Pluto și formarea planetelor în sistemul solar exterior. Următorii pași în cercetare includ studiul suplimentar al migrației Sputnik Planitia și impactul asupra structurii interne a lui Pluton.
