Pentru mai bine de 200 de milioane de ani, insecte de-a dreptul uriașe au dominat cerurile Terrei. Brusc, acum circa 140 de milioane de ani, ele au dispărut sau și-au redus dimensiunile până la cele actuale, fără ca cineva să poată oferi vreo explicație plauzibilă cu privire la o atare schimbare drastică. Matthew Clapham, biolog în cadrul Universității din California, Santa Cruz, susține încă că a găsit răspunsul.
Este cert că insectele sunt unele dintre cele mai rezistente vietăți de pe Pământ, un motiv în plus pentru a adânci taina schimbărilor bruște prin care au trecut. În fapt, ele nu au avut de suferit decât în cazul unei singure mari extincții de pe Terra din cele cinci identificate de specialiști. Este adevărat că nu apăruseră acum 450 de milioane de ani, momentul extincției din Ordovician-Silurian, dar expansiunea lor, care culminează cu ultima jumătate a Carboniferului și începutul Permianului (acum circa 320 – 290 de milioane de ani), nu a fost stopată decât parțial de Marea Extincție a Vieții de acum 250 de milioane de ani. Insectele, multe dintre ele uriașe, au prosperat și în Mezozoic, perioada apariției dinozaurilor, pentru a dispărea misterios acum 140 de milioane de ani.
Imaginați-vă insectele carnivore preistorice, cu dimensiuni apropiate de cele ale unui vultur adult din prezent (Meganeura permiana, cea mai mare insectă preistorică, avea o lungime a corpului de circa 43 de centimetri și o anvergură a aripilor de cel puțin 70 de centimetri), și aveți imaginea unor prădători fără rival ai acelor vremuri. Matthew Clapham susține că gigantismul insectelor s-a datorat exclusiv nivelului ridicat al cantității de oxigen din atmosfera terestră preistorică, fapt susținut și de descoperirile arheologice din erele geologice respective. Numai că dispariția insectele uriașe de acum 140-150 de milioane de ani nu poate fi legată de o scădere drastică a nivelului de oxigen, unul dintre principalele impedimente în formularea unei explicații viabile a misterului dispariției acelor veritabili monștri.
Mai degrabă, este de părere Clapham, cercetător care a studiat cel puțin 10.500 de fosile de insecte preistorice de acum 320 – 140 de milioane de ani, dispariția insectelor de mari dimensiuni se datorează apariției unor prădători cu mult mai redutabili, dinozaurii zburători. Momentul extincției acestora corespunde cu apariția lui Achaeopteryx și a strămoșilor săi, linie evolutivă care a dus mai târziu la apariția păsărilor. Nu se pune problema ca acești primi dinozauri zburători să fi găsit în insectele gigantice o sursă de hrană, deși acest lucru ar fi fost posibil în momentul în care păsările preistorice ar fi dezvoltat abilități care să le permită o vânătoare atât de periculoasă. Mult mai probabil, explică același Matthew Clapham, insectele și dinozaurii înaripați au concurat pentru aceleași resurse, balanța înclinând în favoarea celor din urmă. Giganții insectelor au fost, pur și simplu, excluși din cursa evolutivă de către niște adversari direcți cu mult mai evoluați și mai adaptabili și nu de către un capriciu al naturii, așa cum se bănuia.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences în data de 4 iunie.
