Neașteptat, mai multe dovezi științifice indică posibilitatea ca maladia Alzheimer să fie, de fapt, o afecțiune metabolică, rezultat al regimurilor alimentare nepotrivite, și nu o problemă genetică sau strict neurologică. Unii specialiști merg atat de departe cu această teorie, încât au redenumit forma de demență Alzheimer „diabet de tip 3”.
În prezent, circa 35 de milioane de persoane suferă oficial de maladia Alzheimer la scară planetară; se anticipează că până în 2050, această statistică va depăși pragul de 100 de milioane. Dar, dacă boala este într-adevăr provocată de o gestionare defectuoasă a insulinei de către creier, atunci incidența ar putea fi mult mai mare, dincolo de cele mai sumbre previziuni.
Insulina este hormonul natural care determină absorbția zahărului din sânge de către ficat, mușchi și grăsime. Diabetul de tip 2 este cauzat de un exces de glucoză sanguină, rezultat fie de un deficit al producției de insulină în pancreas, fie de o rezistență la semnalele acesteia de către organele care preiau în mod normal glucoza.
Legătura dintre Alzheimer și diabetul de tip 2 a fost de mult timp identificată: cei care suferă de diabetul de tip 2 sunt de două-trei ori mai predispuși să manifeste „forma de demență modernă” decât populația generală. Există, de asemenea, asocieri și între Alzheimer și obezitate, sau sindroame metabolice (un complex de patologii legate de dietă).
Din experimentele executate pe cadavre, oamenii de știință au descoperit că creierele celor decedați din cauza afecțiunii Alzheimer prezentau niveluri de insulină și de factori de creștere pe bază de insulină mult scăzute comparativ cu creierele celor decedați din alte cauze. Iar cele mai scăzute niveluri de insulină au fost identificate în zonele cerebrale cele mai afectate de maladie.
Acest studiu i-a determinat pe specialiști să conchidă că insulina și factorii de creștere similari ei sunt produși nu doar în pancreas ci și în creier, unde au un mănunchi de funcții, printre care reglarea transmiterii de semnale între neuroni, neuroni cărora le și influențează creșterea, pasticitatea și supraviețuirea.
O mulțime de cercetări suplimentare mai sunt necesare pentru a da noului model valoare de adevăr incontestabil, dar dacă actualele piste sunt corecte, atunci maladia Alzheimer ar putea reprezenta doar un alt impact catastrofal al industriei alimentare de tip „junk food” și chiar cel mai nociv depistat până în prezent.
Prin urmare, dacă momentan consumul de „gunoi comestibil” este atacabil mai ales prin prisma efectelor nefaste asupra sănătății corpului, în curând această îndeletnicire și-ar putea atrage și avertizmente de tipul „Atenție, consumul excesiv de junk food prostește!”
Foto: Brownstock Inc/Alamy
