Cercetătorii Universității Stanford, din Palo Alto, California, susțin că punctele de întâlnire dintre râurile cu apă dulce și mările sau oceanele cu apă sărată ar putea fi folosite pentru a produce până la 13% din necesarul mondial de energie electrică, dacă toate aceste locuri de întrepătrundere ar fi exploatate.

 

Diferența de salinitate dintre apa dulce și apa de mare poate produce electricitate. Este un fapt bine cunoscut de ceva vreme. Iar metode anterioare orientate înspre folosirea diferenței de salinitate pentru a genera curent electric au vizat traversarea cu ioni a unor membrane speciale. Dar acesta este un mijloc costisitor și fragil, inadecvat producerii de energie la scară largă.

Bateria care se bazează pe diferența de salinitate se numește “baterie cu entropie amestecată” și este relativ simplă, constând din doi electrozi – unul care conține ioni pozitivi de natriu și unul cu ioni negativi de clor – scufundați în apă dulce proaspătă.

Bateria se încarcă încet pe măsură ce apa dulce, cu salinitate scăzută, și o mică sarcină electrică extrag ionii din electrozi, ridicând voltajul dintre aceștia. Apa dulce este apoi drenată și înlocuită cu apă sărată. Aceasta este bogată în ioni, care sunt atrași de electrozi, ceea ce produce electricitate de la un capăt la celălalt al bateriei, electricitate care poate fi extrasă. Apa de mare este și ea drenată și înlocuită cu apă dulce, iar procesul se reia.

În cadrul testelor, echipa de cercetare a reușit să obțină o eficiență de 74% în transformarea energiei potențiale a bateriei în current electric. S-a constatat că 2,2 kilojouli de energie gratuită pot fi recoltați din fiecare litru de apă proaspătă. Ideea exploatării planetare a acestui fenomen ar presupune, însă, distrugerea celor mai pitorești estuare prin amplasare de uriașe central electrice.

Sursa

 

Facebook Notice for EU! You need to login to view and post FB Comments!