O expediţie de cartografiere, începută în 2010, a realizat scanări tridimensionale ale Gropii Marianelor, descoperind creste muntoase de până la 2.500 metri înălţime, formate de ciocnirea plăcilor tectonice. Cu această ocazie, a fost măsurat şi cel mai adânc punct de pe Terra, Challenger Deep, cu o precizie de plus-minus 40 metri, cea mai mare de până acum.
Operaţiunea de cartografiere a întregii suprafeţe de 400.000 km2 a Gropii Marianelor, cu ajutorul unor scannere montate pe nave maritime a început în urmă cu aproape doi ani. De-a lungul fundului Gropii, pe o distanţă de aproximativ 2.4 km, cercetătorii au descoperit patru culmi muntoase ce ajung la înălţimi de 2.500 metri (faţă de fundul Gropii).
Imaginile anterioare, prelevate din satelit, indicau existenţa unei singure astfel de creste muntoase.
Potrivit cercetătorilor, munţii respectivi au fost formaţi prin ciocnirea plăcilor tectonice Pacifică şi Filipineză. Placa Pacifică, fiind mai veche şi mai grea, a intrat sub cea Filipineză (proces de subducţie), cele două compactându-se în marginile Gropii, formând astfel ridicăturile de pământ.
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201202/w540/culmi_muntoase_gr_marianelor_65105800.jpg\")
Un alt scop al expediţiei a fost măsurarea cu precizie a celui mai adânc punct al Terrei, Challenger Deep. În urma măsurătorilor efectuate cu un ecolot de mare precizie (sondă electronică cu ecou acustic, folosită în ecolocaţie), s-a efectuat cea mai precisă măsurare de până acum a acestui punct, cu o eroare de maxim 40 metri, rezultând o adâncime de 10.994 metri. ![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201202/w540/challenger_deep_06795900.jpg\")
Măsurătorile anterioare dădeau o adâncime a acestui punct de 11.035 m.
