Descoperite într-o peșteră franceză „sigilată” de zeci de mii de ani, cele mai vechi gravuri cunoscute din Europa probabil nu au fost realizate de oameni moderni, ci mai degrabă de oameni de Neanderthal.
Peștera La Roche-Cotard se află în Franța, pe malul Loarei, lângă satul Langeais. Sigilat de sedimente până la sfârșitul secolului al XIX-lea, situl este cunoscut pentru importantele sale vestigii arheologice și paleontologice care au dezvăluit informații prețioase despre istoria regiunii. Știm de fapt că locurile au fost ocupate de populații preistorice în urmă cu câteva zeci de mii de ani, dovadă fiind descoperirea unor unelte de piatră, oase de animale și resturi de locuințe.
Una dintre cele mai importante descoperiri ale peșterii La Roche-Cotard este și prezența unor gravuri parietale izolate pe pereții de stâncă. Cine le-a făcut? Timp de decenii, cercetătorii au crezut că aceste creații erau caracteristice comportamentului uman modern. Homo sapiens este, de exemplu, creditat cu un desen vechi de 45.500 de ani al unui porc în Indonezia și chiar cu un „hashtag” străvechi care datează de 73.000 de ani în Africa de Sud. Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit recent exemple mai vechi de obiecte și artă non-utilitare în Europa și în alte părți ale lumii, create nu de strămoșii noștri, ci de oamenii de Neanderthal. În ceea ce privește peștera La Roche-Cotard, antropologii au izolat cel puțin opt panouri reprezentând peste 400 de urme de linii și puncte abstracte. Sunt considerate „gravuri” prin faptul că reprezintă o îndepărtare deliberată de material.
Pentru a înțelege cum și de către cine au fost realizate aceste gravuri, cercetătorii au pus la cale un experiment într-o peșteră similară. Detaliile acestei noi lucrări sunt publicate în revista PLOS One. O persoană a fost însărcinată să recreeze aceleași semne folosind degetele, oasele, lemnul, silexul și vârfurile de metal pe suprafața stâncii. Folosind metode de fotogrammetrie (o tehnică care utilizează sute de fotografii pentru a crea modele virtuale 3D), cercetătorii au putut apoi să compare aceste urmei experimentale cu lucrările preistorice. Din aceste analize a reieșit că aceste gravuri au fost făcute cu degetele. Pentru a determina dacă aceste urme au fost opera oamenilor moderni sau a oamenilor de Neanderthal, cercetătorii au folosit apoi o tehnică numită luminiscență stimulată optic a sedimentelor pentru a determina când sedimentele au fost expuse ultima dată la lumina zilei. Analiza a arătat că peștera fusese sigilată cu cel puțin 57.000 de ani în urmă și, posibil, cu 75.000 de ani în urmă.
Dovezile actuale sugerează că strămoșii noștri nu au fost prezenți în Franța înainte de cel puțin 54.000 de ani în urmă. Pe de altă parte, știm că verii noștri de Neanderthal au fost prezenți în regiune de cel puțin 300.000 de ani. Pentru cercetători, este, prin urmare, foarte puțin probabil ca oamenii moderni din punct de vedere anatomic să fi avut acces la interiorul peșterii. Prin urmare, probabil că nu sunt autorii acestor gravuri. Acest studiu este important deoarece prelungește vârsta urmelor de degete și le asociază pentru prima dată cu o specie de hominid, alta decât Homo sapiens. De asemenea, confirmă că cultura verilor noștri de Neanderthal a fost mai complexă și mai diversă decât se credea anterior.
În concluzie, descoperirile peșterii La Roche-Cotard răstoarnă percepțiile noastre asupra abilităților artistice și culturale ale oamenilor de Neanderthal. Aceste gravuri, realizate în urmă cu zeci de mii de ani, dezvăluie o expresie artistică intenționată atribuită unei epoci cu mult înainte de sosirea oamenilor moderni în Franța. Acest studiu evidențiază complexitatea și diversitatea culturii Neanderthal, confirmând că verii noștri preistorici posedau abilități și comportamente simbolice mult mai sofisticate decât se recunoșteau anterior. Aceste gravuri nu sunt doar o mărturie emoționantă a existenței lor, dar deschid și noi perspective asupra evoluției artei și a cunoașterii umane.