Ani de zile, Denisovanii au fost un mister al evoluției umane. Acest grup arhaic, un văr apropiat al neanderthalienilor, era cunoscut doar din câteva fragmente osoase și ADN găsite în Peștera Denisova din Siberia. Cu toate acestea, urma lor genetică este prezentă în mod clar în populațiile moderne din Asia de Sud-Est și Oceania. Până acum, nicio dovadă directă nu-i confirmase atât de departe în sud. Asta s-a schimbat acum. Un nou studiu publicat în revista Science atribuie în sfârșit o fosilă enigmatică găsită în largul coastei Taiwanului denisovanilor. Prin analiza proteinelor antice, cercetătorii au identificat celebra mandibula Penghu 1 ca aparținând unui specimen masculin. O descoperire care revoluționează înțelegerea noastră a distribuției lor geografice, a capacităților lor de adaptare și a istoriei speciei umane din această regiune a lumii.
Fosila din centrul acestui studiu nu a fost găsită într-o peșteră și nici în timpul unei săpături arheologice clasice, ci a fost ridicată accidental de pe fundul mării. În 2008, pescarii taiwanezi au descoperit în plasele lor un os masiv al maxilarului uman, numit Penghu 1. Greu de datat cu precizie, fosila este intrigantă datorită robusteții sale neobișnuite. Dimensiunea și forma dinților săi nu seamănă cu cele ale oamenilor moderni sau ale oamenilor de Neanderthal. În absența unui context geologic clar, paleoantropologii au ezitat mult timp asupra originii sale. Se știa doar că Canalul Penghu făcea parte din continentul asiatic în timpul Pleistocenului, o perioadă în care nivelul mării era mult mai scăzut. Datorită analizelor indirecte – compoziția chimică a fosilei, fauna asociată, evoluția litoralului – sunt posibile două intervale de datare: între 130.000 și 190.000 de ani, sau între 10.000 și 70.000 de ani.
Este imposibil să recuperezi ADN-ul din această mandibulă veche și deteriorată. Aici intervine o tehnologie recentă și puternică: paleoproteomica. Această metodă presupune extragerea proteinelor fosile conservate în oase sau dinți și apoi analizarea secvenței lor de aminoacizi. În acest caz, oamenii de știință au reușit să izoleze peste 4.000 de reziduuri de proteine din Penghu 1. Analiza a făcut posibilă detectarea a două variante moleculare caracteristice denisovanilor. Aceasta este cea mai puternică dovadă directă până în prezent că această mandibula a aparținut într-adevăr acestui grup uman. O descoperire remarcabilă, pentru că este prima dată când o fosilă descoperită în afara Siberiei sau Tibetului a fost identificată drept Denisovan prin biologie moleculară, și nu doar prin comparație anatomică.
Locația acestui maxilar schimbă profund viziunea noastră asupra denisovanilor. Până atunci, erau asociate cu medii reci, muntoase – peșteri siberiene, platouri himalayene. Dar Penghu 1 provine dintr-un teritoriu antic de coastă, mai cald și mai umed. Aceasta arată că Denisovanii nu se limitau la latitudinile nordice: ei ocupau și regiuni tropicale. Această flexibilitate ecologică este remarcabilă. Ea sugerează că acesta din urmă, departe de a fi limitat la câteva zone îndepărtate, avea o capacitate de adaptare comparabilă cu cea a Homo sapiens. Ei s-ar fi putut deplasa pe distanțe mari, s-ar fi putut explora diferite ecosisteme și s-ar fi putut ocupa o mare varietate de nișe de mediu în Asia.
Studiile genetice sugeraseră deja că unele populații moderne, în special în Melanezia, Asia de Sud-Est și Australia, au fragmente moștenite de la denisovani în ADN-ul lor. Aceasta înseamnă că Homo sapiens și acesta din urmă s-au întâlnit și s-au încrucișat de mai multe ori. Aceste noi dovezi fosile susțin acest scenariu. De asemenea, confirmă faptul că denisovanii au fost într-adevăr prezenți în aceeași regiune cu primii oameni moderni care au sosit din Africa. Acesta nu a fost un grup izolat, ci o populație larg răspândită care a interacționat – poate pentru o lungă perioadă de timp – cu alte specii umane, contribuind la modelarea diversității genetice pe care o vedem astăzi.
În ciuda acestui progres major, denisovanii rămân în mare măsură o enigmă. Mai avem doar o mână de fosile confirmate – o falangă, câțiva dinți, un fragment de craniu și acum un os maxilar. Aspectul lor exact, cultura materială și modul de viață sunt necunoscute. Dar fiecare fosilă nouă ajută să-și concretizeze portretul. Mandibula lui Penghu 1, prin robustețea și alte caracteristici dentare au și puncte comune cu fosilele platoului tibetan. Acest lucru sugerează că anumite caracteristici fizice au fost împărtășite de diferite grupuri denisovane din Asia, în ciuda diferențelor geografice și temporale.
Poll: Care este cea mai recentă descoperire referitoare la denisovani?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply