Cercetări paranormale

Parapsihologii din toată lumea se plâng de faptul că nu le sunt alocate suficiente fonduri pentru cercetare. Zic ei că această neîncredere a finanțatorilor îi împiedică să ofere lumii dovezile clare ale capacităților ieșite din comun ale unora dintre semenii noștri. Vă mărturisim că dumnealor au dreptate. Lucrurile, oricât de extraordinare ar fi, trebuie cercetate, verificate. Așa cum spun de fiecare dată, aceasta este calea pe care merge știința, aceasta este soluția pentru a mări cunoașterea umană. Parapsihologia, oricât de stranie poate părea unora, trebuie cercetată atent. De cercetări finanțate cu sume consistente au avut parte și parapsihologii, dar despre ele se vorbește prea puțin. Motivele le veți afla ceva mai încolo. Vă vom oferi un mic exemplu. Vom vorbi despre Project Alpha Experiment.

Povestea noastră începe în 1979 când James McDonnell, președintele firmei McDonnell – Douglas Aircraft (în 1997 aceasta a fuzionat cu firma Boeing), un pasionat de fenomenele paranormale, a decis să aloce 500.000 de dolari pentru finanțarea unui program de cercetare în domeniu. Anunțul finanțării a făcut multă vâlvă în lumea parapsihologilor. În fața lor se deschideau noi, și luminoase, orizonturi. La Universitatea Washington s-a înființat un departament special, condus de către Peter R. Philips. Proiectul de cercetare a căpătat și un nume: Proiectul Alpha. La aflarea știrii, James Randi, un cunoscut sceptic, care este iluzionist profesionist, a trimis iute o scrisoare către echipa de cercetare, atrăgând atenția asupra diferitelor posibilități de inducere în eroare a experimentatorilor. Erau listate 11 metode prin care experimentatorii puteau fi păcăliți de către subiecții supuși cercetării. La finalul scrisorii se sublinia importanța protocoalelor experimentelor, care, sub niciun motiv, nu trebuiau să fie modificate de către persoanele supuse investigarii. Randi s-a oferit să supervizeze personal toate experimentele care urmau să fie efectuate. La această scrisoare James Randi a primit un răspuns, din acelea politicoase, fiind anunțat că se va ține seama de sugestiile lui, dar i s-a comunicat că prezența sa nu este necesară.

Echipa lui Philips a dat un anunț în ziar, pentru a căuta persoane care au capacități paranormale. Pentru experimente s-au înscris peste 300. Dintre aceștia, doi tineri erau trimiși chiar de către Randi (fără știința experimentatorilor). Era vorba despre Steve „Banachek” Shaw (la vremea inițierii Proiectului avea 18 ani) și Michael Edwards (17 ani). Cei doi, iluzioniști amatori, au fost antrenați special de către Randi, pentru a „păcali” protocoalele de experimentare. În urma testelor preliminare, prin care s-au verificat calitățile paranormale ale candidaților, au fost selectati doi subiecți cu puteri deosebite. Bănuim ca aveți și dumneavoastra o vagă bănuială, pe care ne grăbim să vi-o confirmăm: aleșii au fost tocmai Steve și Michael! Nimic în neregulă pâna acum. Era vorba numai despre niște teste preliminare, făcute rapid, pentru a identifica pe cei mai apți dintre candidați.

În perioada următoare, rezultatele cercetărilor propriuzise au fost de-a dreptul spectaculoase. Printre altele, cei doi îndoiau cu ușurință linguri, puteau vedea conținutul unor plicuri închise, erau capabili să ardă siguranțe electrice și chiar să deplaseze, peste noapte, obiecte aflate într-un acvariu plasat într-o încapere încuiată! Vă puteți imagina surpriza și entuziasmul cercetătorilor implicați în Proiectul Alpha. Aveau, încă de la prima tentativă, rezultate atât clare, cât și extraordinare. Aici vrem să subliniem un lucru, pe care îl spunem adesea: omul de știință trebuie să fie prudent cu rezultatele propriilor sale cercetari, mai ales atunci când sunt spectaculoase și se obțin cu ușurință.

Cum au reușit cei doi tineri să obțină rezultate atât de categorice? În primul rând ei au mizat pe credulitatea cercetătorilor. Să nu uitam ca aceștia, chiar înainte de a începe experimentele, erau absolut convinși de realitatea fenomenelor paranormale. Apoi, cei doi erau tineri, drăgălași și nevinovați, încât nimeni nu își putea imagina că ar putea să trișeze. Mai mult decât atât: toate experimentele erau filmate, deci era foarte clar că orice tentativă de manipulare a experimentelor era exclusă. Nu-i așa? Și totusi…

Să le luam pe rând. Cei doi îndoiau cu mare ușurinta linguri. Cum de reușeau? O privire necritică asupra experimentului ar duce la o primă concluzie: este vorba despre o forță misterioasă, care se află în posesia unor persoane excepționale. Numai că cei doi tineri au mărturisit, mai târziu, că nu era nimic misterios. Pur și simplu au profitat de neatenția experimentatorilor. Aceștia, experimentatorii, puneau pe o masă un număr de linguri și furculițe marcate cu etichete din carton, fixate cu un fir de ață. Aici trebuie să spunem că una dintre recomandarile lui Randi arăta că este obligatoriu ca pe masă să se afle un singur obiect, iar marcarea să fie una permanentă (de exemplu, prin poansonare). Cei doi tineri au profitat din plin de procedura de experimentare. Nu aveau de făcut mari manevre de prestidigitație. Scoteau eticheta, apoi o puneau pe o lingură îndoită în prealabil (desigur, făceau manevra numai în momentele în care sesizau că experimentatorii nu sunt destul de atenți). Un truc simplu și ieftin. Dar, veți spune dumneavoastră, parcă experimentele erau filmate. Erau. Iar pe filme nu a apărut nimic suspect. De ce? Și aici este simplu de răspuns. Unul dintre cameramani era cât pe ce să surprinda șmecheria. El nu filma numai mâna în care se afla lingura ce se „îndoia” sub privirile asistentei, ci încerca să prindă în cadru ambele mâini, ceea ce ar fi dus la dezvăluirea trucului. Imediat tinerii, bine instruiți de către Randi, au început să aiba eșecuri. Eșecurile au primit și explicația cuvenita: cameramanul emana energie negativă, ceea ce perturba experimentul! (Auzim des acest argument și în zilele noastre!) Explicația a fost acceptată instantaneu de către cercetători, iar cameramanul a fost înlocuit cu un altul. Dispărând energia negativă, normal, experimentele de îndoire a lingurilor au fost încununate de succes. Se cuvine să semnalăm că cei doi tineri tocmai reușiseră să modifice protocolul experimental… păreau atât de nevinovați, erau atât de drăgălași, erau atât de tineri încât nu trezeau nicio suspiciune…

Dar cum de reușeau să vadă imaginile aflate în plicuri închise? Aici lucrurile erau și mai simple. Nu o să vă vină să credeti. De fapt, nu era vorba de plicuri, ci de coli de hârtie îndoite în patru, sigilate (iar nu o să vina să credeti) cu… patru agrafe de birou. Iar tinerii erau lăsați singuri în camera cu plicurile! Nu aveau de făcut manevre spectaculoase. Scoteau agrafele și vedeau ce imagini sunt desenate pe hârtie… apoi le închideau la loc. Mai mult decât atât, la un moment dat unul dintre tineri a pierdut două agrafe, dar nici acest lucru nu a trezit vreo banuială. Nu de alta, dar bănuiala nu face casă bună cu experimentul de parapsihologie…

Ei bine, veți interveni din nou dumneavoastră, dar cum puteau să ardă siguranțele electrice? De fapt nu ardeau nimic, era doar o aparență. Nu aveau nimic altceva de făcut decât să înlocuiască siguranța bună cu una deja arsă. Și au făcut asta sub privirile experimentatorilor! În timpul experimentului tinerii au mai remarcat ceva: era suficient să dai un mic bobârnac sigurantei (celei bune) pentru ca acele aparatelor ce masurau curentul electric din circuit să tresară. Asta a fost interpretata imediat ca o capacitate de a influența psihic curentul electric ce trece prin circuit, ceea ce ducea, evident, la arderea siguranței! Asta era o dovadă clară și fizică!

Iar cu mutarea obiectelor din acvariu cum a fost? Aici, este drept, a fost ceva mai greu. Era nevoie de puțină aventură… dar să nu uităm că avem de-a face cu doi tineri puși pe șotii… Acvariul era fixat cu suruburi pe o masă solidă. În el au fost plasate diferite obiecte, după care camera, echipată cu încuietori de nădejde, era bine încuiată. Urma ca, peste noapte, cei doi tineri să se concentreze profund și să încerce să modifice ceva în conținutul acvariului. Un test dificil, se va spune. Numai că… În timpul în care le-au fost prezentate condițiile experimentale, unul dintre cei doi a reușit, desigur, pe ascuns, să deblocheze una dintre ferestrele laboratorului. Apoi, noaptea, cei doi au pătruns în camera respectiva și au facut cam tot ce si-au dorit: au îndoit sau au rupt obiecte, pe altele le-au mutat… și, cel mai frumos lucru, a fost acela că au lăsat niște semne „magice” pe o tavă presarată cu cafea, ce se afla în interiorul acvariului. Apoi au plecat la culcare liniștiți. Neliniștiți au fost cercetătorii Proiectului Alpha, care au mai descoperit încă o putere paranormală…

Farsa ar fi putut continua la nesfârșit. Dar, e demonstrat știintific, orice ață care are un capăt, cu siguranță îl va avea și pe al doilea. În cazul nostru, pe la jumatatea anului 1981, în vremea în care cei doi tineri căpătaseră o extraordinară notorietate în lumea parapsihologilor, Philips a anunțat că va prezenta rezultatele Proiectului Alpha în cadrul unei conferințe programate pentru luna august. Randi, care era la curent cu tot ceea ce se întâmpla în laboratorul Proiectului Alpha, expediază imediat o scrisoare către Philips, atragându-i atenția că este posibil să fie confruntat cu o păcăleală. Dupa primirea misivei, Philips îl invită pe Randi să se alăture echipei de cercetare. La rândul sau Randi răspunde printr-o casetă video în care arăta cât de ușor se pot îndoi linguri și furculițe în condițiile procedurilor experimentale ale Proiectului Alpha… Spre cinstea lui, Philips a acceptat să prezinte caseta în cadrul conferinței ce urma să aiba loc. Până în ziua conferinței lumea parapsihologilor s-a împărțit în mai multe tabere. Unii credeau că totul e o minciună, alții că Randi a înscenat totul, alții afirmau că e vorba despre o conspirație Randi-Philips prin care se urmărește discreditarea parapsihologiei… Oricum comunicatul care a fost prezentat participanților la conferința din august 1981 a fost modificat în grabă, aparând adesea cuvinte de tipul „aparent”, „se pare că”, „probabil că” etc. Altfel spus, entuziasmul inițial a fost înlocuit de îndoială.

La întoarcerea în laborator, dupa conferință, cei doi tineri au găsit o atmosferă schimbată. Dintr-odată protocoale riguroase controlau fiecare experiment. De exemplu, siguranțele electrice, pe care cei doi le „ardeau” cu mare usurință, erau acum acoperite cu capace, ceea ce împiedica orice manipulare, iar lingurile și furculițele ce urmau a fi îndoite prin „forțe psihice” erau atent marcate prin poansonare. Brusc rezultatele celor doi tineri nu mai erau deloc spectaculoase, disparând orice urmă de fenomene paranormale. Acesta a fost și sfârsitul Proiectului Alpha… dar unii dintre parapsihologii din afara Proiectului nu voiau să creada cu niciun chip ca inițial fusese vorba despre o păcăleală.

Unul dintre ei, Donald Selwyn, director al NIRE (National Institute For Rehabilitation Engineering) l-a supus pe Steve la o serie de experimente. Într-unul dintre ele tânărul trebuia să impresioneze o peliculă cinematografică de 8 mm. La developare, pe film au apărut tot soiul de imagini stranii care au fost interpretate ca reprezentând OZN-uri, spatele unei femei, fețe de oameni… apărea chiar și chipul lui Iisus! Cum de a fost posibil? Nimic mai simplu, într-un moment în care experimentatorul nu era atent Steve a scuipat pe obiectivul aparatului de filmat…

Comunitatea parapsihologilor a criticat aspru experimentele din cadrul Proiectului Alpha. Parapsihologii au dat vina pe tinerețea și lipsa de experiență a cercetătorilor. Au perfectă dreptate. Dar nu reușim să înțelegem de ce, pâna în zilele noastre, resping cu îndârjire sprijinul lui Randi. Căutătorii de fenomene paranormale se tem probabil de energia negativă emanată de orice cercetare mai serioasă. Randi a devenit o figură importanta în lumea cercetării știintifice, la el apelând publicații stiințifice de prestigiu, cum ar fi Nature, pentru a verifica, în anumite situații, diferite aserțiuni extraordinare. Dar asta este deja o alta poveste…