După ce, în anul 2010, specialistul în genetica evoluționară, Svante Paabo, și colegii săi de la Institutul de Antropologie Evoluționară Max Planck din Leipzig, demonstrau că 1 până la 4% din ADN-ul uman are origini neanderthaliene, confirmând ipoteza conform căreia Homo Sapiens și neanderthalienii au dat naștere unor urmași hibrizi, a venit rândul cercetătorilor canadieni de la Universitatea din Montreal să afirme același lucru.
Utilizând metode oarecum diferite de cele ale oamenilor de știință din Germania, Dr. Damian Labuda și echipa sa de la Universitatea din Montreal a demonstrat că populațiile din afara Africii au în ADN-ul lor rămășițe neanderthaliene, răspunzând unei întrebări vechi de decenii: au fost oamenii și neanderthalienii specii complet separate sau au putut interacționa, dând naștere unor urmași hibrizi viabili? Dr. Labuda a identificat încă de acum zece ani un așa numit cromozom X din ADN-ul uman care părea diferit și ale cărui origini le-a luat serios în discuție. Odată cu descoperirea genomului neanderthalian în anul 2010, cercetătorii canadieni au comparat circa 6.000 de cromozomi ai oamenilor din toate colțurile lumii cu haplotipul neanderthalian. Rezultatul a fost același cu cel obținut de oamenii de știință de la Institutul Max Planck, și anume că în afară de africani și băștinașii australieni, absolut toate celelalte populații umane au în ADN-ul lor rămășițe neanderthaliene.
Neanderthalienii au evoluat diferit față de Homo Sapiens, și într-un alt areal (Europa și Asia), acum circa 550.000 de ani, dintr-un strămoș comun al celor două specii umane. Homo Sapiens a interacționat pentru prima dată cu neanderthalienii în urma cu circa 50.000 – 80.000 de ani, atunci când a început să părăsească Africa și să se îndrepte către Europa și Asia. Homo neanderthaliensis a dispărut acum aproximativ 25.000 – 30.000 de ani, cel mai probabil în urma acțiunilor speciei umane.
