Misiunea Chang’e-6 a fost una dintre cele mai complexe misiuni spațiale chinezești, comparabilă probabil doar cu misiunea marțiană Tianwen-1 și reprezintă punctul culminant al programului chinezesc de explorare selenară Chang’e.
Însă realizarea acestei misiuni nu a fost deloc simplă. Dacă în decembrie 2020 sonda Chang’e-5 reușea să aducă pe Pământ sol selenar de pe fața apropiată a Lunii, aselenizarea pe fața îndepărtată a Lunii implică un grad mai ridicat de complexitate.
În 20 martie 2024, o rachetă Changzheng-8 a fost lansată de la centrul spațial Wenchang de pe insula Hainan, pentru a trimite spre Lună un satelit special, denumit Queqiao-2. Acesta a intrat pe o orbită alungită în jurul lunii în 2 aprilie și 10 zile mai târziu a efectuat cu succes primele teste de comunicații. Acest satelit special urma să fie folosit drept releu de comunicații, preluând mesajele viitoarei sonde de pe fața îndepărtată a Lunii și trimițându-le spre Pământ (sau invers). Acest lucru este necesar pentru că de pe Pământ nu se poate comunica direct cu o sondă aflată pe fața îndepărtată a Lunii pentru că undele radio nu pot penetra satelitul nostru artificial și deci o comunicare directă este imposibilă.
După ce infrastructura de comunicații din spațiul cis-lunar a fost astfel testată, în 3 mai a fost lansată sonda Chang’e-6 (folosind racheta Changzheng-5, cel mai puternic lansator orbital de care dispune China). Sonda ca ajuns pe orbita Lunii în 8 mai, în urma unei manevre de frânare efectuată cu succes. Chang’e-6 a petrecut câteva zile pe orbita Lunii, testând diverse subsisteme, iar în 30 mai sonda orbitală s-a desprins de restul vehiculului.
Asta pentru că sonda nu era un simplu vehicul monobloc, ci avea mai mult componente: modulul orbital selenar, vehiculul pentru aselenizare (care avea și el două părți, platforma staționară și modulul de ascensiune) și capsula care a ajuns până la urmă pe Pământ.
În 2 iunie, vehiculul selenar a ajuns cu bine în bazinul Polul Sud — Aitken și imediat după aselenizare a început să preleveze probe, pe care le-a stocat la bordul modulului de ascensiune care în 4 iunie a pornit din nou spre orbita Lunii, unde era așteptat de vehiculul orbital.
În 6 iunie, cele două vehicule au făcut joncțiunea și probele prelevate au fost transferate în modulul care urma să ajungă pe Pământ. Ansamblul celor două module a pornit spre Pământ și în 25 iunie modulul terestru de aterizare s-a decuplat de modulul orbital și a ajuns cu bine pe Pământ, în regiunea autonomă Mongolia Interioară. Modulul orbital a rămas în spațiu și după separare și-a pornit motoarele pentru a evita Pământul, rămânând astfel în spațiu, pentru o nouă fază a misiunii, despre care încă nu cunoaștem detalii (nu este pentru prima dată când un modul orbital își continuă misiunea, după îndeplinirea obiectivelor principale).
Se crede că la bordul Chang’e-6 se află aproximativ 2 kilograme de sol selenar, care vor ajunge în laboratoarele de pe Pământ, pentru a fi studiate în detaliu. China s-a arătat dispusă să facă disponibile fragmente din aceste probe și unor laboratoare din afara granițelor proprii.
Ce urmează? China pregătește pentru lansare misiunea Chang’e-7 în 2026, sondă care va ajunge la Polul Sud lunar, pregătind terenul pentru viitoare misiuni selenare cu echipaj. Sonda Queqiao-2 va continua să ofere suport logistic pentru această misiune, dar și pentru următoarele, iar China plănuiește o întreagă constelație de sateliți Queqiao pentru viitoare misiuni complexe în spațiul cis-lunar.
