A fost suficient ca, săptămâna trecută, un cercetător NASA, John Grotzinger, să aibă o reacție entuziastă vis-a-vis de o descoperire a roverului marțian Curiosity, pentru ca publicul să înceapă online o adevărată furtună a teoriilor cu privire la ceea ce s-ar fi putut descoperi. (Anunțul oficial va fi făcut în această seara la ora 21:00).
„Este o descoperire care va intra în cărțile de istorie”, anunța emoționat Grotzinger. Ulterior, un purtător de cuvânt al NASA a încercat să domolească spiritele, susținând că nu este vorba de ceva care să zguduie din temelii teoriile cu privire la Planeta Roșie. Însă entuziasmul publicului nu a mai putut fi ținut în frâu. Atunci, de unde tot acest entuziasm?
Până în anii 60, anii primului zbor către Marte, cercetătorii credeau că Marte are la suprafață apă lichidă și poate susține viața. O posibilitate care a fascinat publicul de pretutindeni. Chiar și atunci când Marte s-a arătat ca un gigant sterp, reacțiile au fost în aceiași parametri. Nu puțini au fost cei care au văzut (acolo unde nu există) chipuri, piramide sau păduri fosilizate care să vorbească despre trecutul unei foste planete vii.
Marte, așa cum probabil arăta atunci când încă avea apă lichidă la suprafață
„Undeva în subconștientul nostru există o dorință ascunsă de a ajunge într-o lume complet nouă, iar asta a reprezentat Marte pentru noi toți. Posibilitatea unui nou început, într-o lume nouă, nepervertită”, afirmă Bob Crossley, profesor emerit de limba engleză la Universitatea din Massachusetts.
Poate astfel se explică un sondaj recent de opinie în care, 71,33% dintre americani susțineau că nu ar sta deloc pe gânduri dacă li s-ar propune să părăsească Terra pentru a merge pe Marte.
Sursa: Livescience
