Descoperire excepțională a unei „fabrici de grăsimi” vechi de 125.000 de ani, operată de neanderthalieni

O echipă de arheologi din Germania a descoperit ceea ce ar putea fi una dintre cele mai vechi dovezi ale unei strategii alimentare sofisticate. În Neumark-Nord, se crede că neanderthalienii au dezvoltat o adevărată „fabrică” pentru a extrage grăsimea din oasele animalelor. Acest comportament, potrivit cercetătorilor, i-ar fi putut proteja de o boală mortală cauzată de consumul excesiv de carne slabă. În epoca neanderthaliană, acum mai bine de 100.000 de ani, carnea era o sursă esențială de energie. Dar o dietă prea bogată în proteine, fără suficiente grăsimi sau carbohidrați, poate duce la o afecțiune gravă: intoxicația cu proteine, cunoscută și sub numele de „înfometarea iepurelui”. Corpul uman, supraîncărcat cu proteine pe care nu le mai poate metaboliza, ajunge să se autointoxice. Fără surse de grăsimi sau zahăr, rezultatul poate fi fatal. Într-un mediu rece, unde resursele vegetale erau limitate, neanderthalienii erau deosebit de expuși acestui pericol. Potrivit cercetătorilor, grăsimea din oase – în special din măduvă – oferea o soluție crucială. Bogată în calorii, aceasta ajuta la reechilibrarea dietei lor. Iar această descoperire recentă arată că înțeleseseră cum să o extragă metodic și eficient.

La Neumark-Nord, arheologii au descoperit rămășițele a 172 de animale mari, precum și peste 2.000 de fragmente osoase rupte. În apropiere, uneltele neanderthaliene – nicovale, ciocane și pietre cioplite – lasă puțin loc de îndoială: oasele au fost fracturate intenționat în puncte specifice, vizând zonele cele mai bogate în grăsime. Procesul pare să fi fost planificat cu atenție. După vânătoare, neanderthalienii colectau măduva de pe oasele lungi și apoi probabil fierbeau fragmentele rămase pentru a extrage grăsimea. Acest tip de extracție necesită un efort considerabil: ruperea oaselor mamiferelor mari este o sarcină consumatoare de timp și solicitantă din punct de vedere fizic. Și totuși, dovezile găsite la fața locului indică o operațiune efectuată la scară largă, cu rigoare și repetiție.

Până la acest studiu, publicat în Science Advances, cele mai vechi dovezi cunoscute ale acestui tip de „intensificare a resurselor” datează de doar 28.000 de ani – mult după dispariția neanderthalienilor. Prin urmare, această descoperire împinge înapoi înțelegerea noastră asupra capacităților acestor hominizi de a recolta hrană cu aproape 100.000 de ani.

Ceea ce sugerează această descoperire, dincolo de simpla procesare a carcaselor, este o gestionare mult mai elaborată a resurselor alimentare. Extragerea grăsimii nu numai că îmbunătățește aportul caloric, dar prezice potențial și viitorul. Cercetătorii au lansat ipoteza depozitării amânate: grăsimea ar putea fi conservată în formă solidă și utilizată ca rezervă în perioadele de lipsă. Un astfel de comportament necesită abilități cognitive avansate: anticipare, planificare, muncă colectivă și transmiterea cunoștințelor. Toate acestea sunt elemente care îi apropie pe neanderthalieni de vânătorii-culegători mai recenți sau chiar de noi înșine. Nu erau simpli oportuniști; știau cum să optimizeze resursele de care dispuneau, folosind tehnici adaptate mediului lor.

Această „fabrică de grăsime” paleolitică se adaugă la o serie de descoperiri recente care contestă ideea că neanderthalienii erau primitivi sau inferiori față de Homo sapiens. Acum știm că fabricau unelte specializate, foloseau cleiuri naturale, își îngropau morții și poate chiar creau forme de artă. Această capacitate de a extrage metodic grăsimea din oasele animalelor face parte din aceeași dinamică a unei umanități mai complexe și mai inventive decât s-a crezut mult timp. Pentru arheologi, aceste descoperiri nu sunt banale: ele oferă o mai bună înțelegere a evoluției comportamentului uman. Adaptarea dietei, diversificarea surselor de nutrienți, planificarea deficitelor, optimizarea utilizării unui animal sacrificat… Acestea sunt strategii fundamentale pentru supraviețuire – și pot să fie unul dintre fundamentele succesului nostru evolutiv.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România