Descoperiri Uimitoare: De la Robotul Care Imită Buzele la Noi Dovezi despre Transportul Pietrelor de la Stonehenge

Realitatea nefericită este că timpul nu ne permite să acoperim toate poveștile științifice fascinante cu care ne întâlnim în fiecare lună. Astfel, ne propunem să evidențiem lunar câteva dintre cele mai interesante descoperiri care aproape că ne-au scăpat. Lista din ianuarie include subiecte precum un robot care imită sincronizarea buzelor, utilizarea drojdiei de bere ca suport pentru carnea cultivată în laborator, căutarea ADN-ului lui Leonardo da Vinci în operele sale de artă, și noi dovezi care susțin că oamenii, și nu ghețarii, au transportat pietrele pentru construirea Stonehenge din Țara Galilor și nordul Scoției.

Stonehenge rămâne un reper iconic care stârnește fascinația atât turiștilor, cât și cercetătorilor. Analizele chimice recente au reușit să identifice originea pietrelor ce compun structura, arătând că multe provin din cariere situată la distanțe considerabile. Cum au fost transportate aceste pietre până la locația actuală?

Una dintre teorii sugerează că ghețarii au mutat cel puțin o parte din pietrele albastre de la Țara Galilor până în Câmpia Salisbury din sudul Angliei, în timp ce alte teorii afirmă că oamenii au fost cei care le-au mutat – modul exact nefiind încă determinat concludent. Cercetătorii de la Universitatea Curtin au produs acum cele mai puternice dovezi științifice de până acum, conform unui articol publicat în revista Communications Earth & Environment, care indică faptul că oamenii, nu ghețarii, au transportat pietrele.

Echipa condusă de Anthony Clarke de la Curtin s-a bazat pe amprentarea minerală pentru a ajunge la aceste concluzii. În 2024, echipa lui Clarke a descoperit că Piatra Altarului de la Stonehenge provine din regiunea Orkney, situată în colțul cel mai nord-estic al Scoției, și nu din Țara Galilor. De această dată, ei au analizat sute de cristale de zircon colectate din râurile apropiate de monumentul istoric, căutând dovezi ale sedimentelor din epoca Pleistocenului. Potrivit lui Clarke, dacă pietrele „ar fi navigat” spre câmpie din nord, ar exista o semnătură minerală distinctă în acel sediment pe măsură ce roci transportate s-ar fi erodat în timp. Această semnătură nu a fost găsită, făcând mult mai probabilă transportarea pietrelor de către oameni.

Stonehenge, robot lip-sync, ADN Leonardo da Vinci, Țara Galilor, Scoția, Universitatea Curtin, amprentare minerală, cercetare științifică, pietre albastre, Câmpia Salisbury, analize chimice, cariere de piatră, sedimente Pleistocen, cristale de zircon, transportul pietrelor, teorii istorice, descoperiri științifice, jurnalism științific, monumente istorice, arheologie

Instrucțiuni importante:

– Am adaptat textul pentru a fi accesibil și captivant pentru publicul românesc, păstrând acuratețea informațiilor științifice.

– Stilul adoptat este profesional dar prietenos, tipic pentru jurnalismul științific românesc.

– Textul este structurat în paragrafe scurte pentru a facilita lectura.

– Am evitat folosirea anglicismelor inutile.

Sursa: Ars Technica

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România