În fiecare an, sute de miliarde de pești sălbatici și de crescătorie sunt uciși la nivel mondial pentru a hrăni populațiile. Cu toate acestea, până de curând, problema durerii pe care o resimt în timpul sacrificării a rămas în mare parte subestimată sau necunoscută. Un nou studiu publicat în Scientific Reports aruncă lumină asupra acestei realități invizibile și oferă căi concrete pentru îmbunătățirea bunăstării peștilor, în special a păstrăvului curcubeu, una dintre cele mai frecvent crescute specii.
În întreaga lume, aproximativ 2,2 trilioane de pești sălbatici și 171 de miliarde de pești de crescătorie sunt uciși în fiecare an. Cu toate acestea, capacitatea lor de a simți durerea a fost mult timp controversată. Acest studiu oferă dovezi solide prin cuantificarea durerii asociate cu o metodă de sacrificare utilizată pe scară largă: asfixierea aeriană. Această tehnică implică scoaterea peștilor din apă până când mor. Cercetătorii au estimat că păstrăvul curcubeu experimentează, în medie, zece minute de durere intensă în timpul acestui proces, cu variații cuprinse între două și douăzeci și două de minute, în funcție de factori precum dimensiunea peștelui și temperatura apei. Aceasta reprezintă aproximativ 24 de minute de durere per kilogram de pește, o cifră uimitoare care evidențiază magnitudinea problemei.
În centrul acestei descoperiri științifice se află Welfare Footprint Framework (WFF), dezvoltat de Center for Welfare Metrics. Acest cadru metodologic inovator cuantifică bunăstarea animalelor prin măsurarea timpului total pe care animalele îl petrec în diferite stări, fie ele dureroase sau plăcute. Dr. Wladimir Alonso, unul dintre dezvoltatorii acestei metode, explică: „Cadrul Amprentei Bunăstării oferă o abordare riguroasă și transparentă, bazată pe dovezi, pentru măsurarea bunăstării animalelor și permite luarea unor decizii informate privind alocarea resurselor pentru a obține cel mai mare impact.” Această abordare, similară cu evaluările amprentei de carbon sau ale impactului asupra sănătății la oameni, facilitează comparațiile între diferite practici de sacrificare și agricultură, ajutând la identificarea celor mai eficiente soluții pentru reducerea suferinței.
Studiul nu numai că măsoară durerea: ci evaluează și rentabilitatea intervențiilor pentru îmbunătățirea bunăstării peștilor. Printre soluțiile propuse, asomarea electrică se remarcă. Implementată corect, această metodă ar putea preveni între 60 și 1.200 de minute de durere moderată până la severă pentru fiecare dolar investit, un câștig major pentru bunăstarea animalelor. Asomarea prin percuție este, de asemenea, promițătoare, deși implementarea sa uniformă în mediile comerciale rămâne o provocare. Dar durerea în timpul sacrificării nu este singura sursă de suferință pentru pești. Studiul subliniază faptul că practicile de dinainte de sacrificare, adesea trecute cu vederea, cum ar fi supraaglomerarea în bazine sau transportul, pot provoca o suferință cumulativă și mai mare. Prin urmare, îmbunătățirea acestor etape este o parte integrantă a unei strategii cuprinzătoare pentru bunăstarea animalelor.
Acest studiu vine într-un moment crucial în care problemele legate de bunăstarea animalelor sunt din ce în ce mai importante în dezbaterea publică și în reglementări. Capacitatea de a cuantifica cu exactitate durerea peștilor și de a compara diferite intervenții oferă factorilor de decizie instrumente valoroase pentru a ghida politicile publice și standardele industriale. De asemenea, studiul solicită părților interesate din domeniul acvaculturii să își regândească practicile, nu doar din motive etice, ci și economice. Într-adevăr, investițiile în metode de sacrificare mai respectuoase ar putea, în cele din urmă, să îmbunătățească calitatea produselor și să satisfacă cererea tot mai mare a consumatorilor pentru alimente mai responsabile.
Revelația acestei dureri ascunse este un semnal puternic în favoarea reformelor masive în ceea ce privește bunăstarea peștilor. Deși peștii sunt adesea percepuți ca ființe mai puțin conștiente decât mamiferele, acest studiu demonstrează că merită o atenție specială. Cercetătorii speră că rezultatele lor vor influența discuțiile privind reglementările, vor consolida standardele de certificare și vor ghida investițiile către intervenții care oferă cel mai bun raport cost-beneficiu.
Dincolo de cifre și metode, apare o profundă întrebare etică: cum să se reconcilieze nevoile noastre nutriționale cu respect pentru viața animală, chiar și atunci când este vorba de ființe la fel de diferite de noi precum peștii?
Poll: Care soluție credeți că ar trebui implementată pentru a reduce suferința peștilor în timpul sacrificării?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply