Titan a fost mult timp un subiect de fascinație pentru oamenii de știință și pasionații de astronomie. Datorită dimensiunii sale, atmosferei dense și prezenței moleculelor organice pe suprafața sa, această lună a lui Saturn este de fapt considerată unul dintre cei mai buni candidați pentru căutarea vieții în sistemul solar. Dar ce este de fapt?
Titan este un loc unic în sistemul nostru solar. Este cea mai mare satelit a lui Saturn și, de departe, una dintre cele mai interesanți pentru cercetarea științifică. Suprafața sa este acoperită cu mări și lacuri de hidrocarburi, în principal metan și etan, dar prezența acestor lichide pe Titan face din aceasta o lume cu aspecte ciudate, care amintește de anumite fenomene terestre.
Ceea ce îl deosebește și pe Titan de majoritatea celorlalte corpuri cerești este atmosfera sa foarte densă, compusă în principal din azot, similară cu cea a Pământului. Această atmosferă este bogată și în molecule organice, care sunt componentele esențiale pentru formarea vieții. Studiile anterioare au dezvăluit chiar prezența unor molecule complexe pe suprafața sa, ceea ce a alimentat speranța că Titan ar putea adăposti o formă de viață, diferită de cea a Pământului. În plus, oamenii de știință au descoperit că sub crusta înghețată a lui Titan se află un ocean de apă sărată care ar putea adăposti condiții favorabile vieții. Acest ocean este protejat de condițiile extreme ale suprafeței și ar putea, la anumite adâncimi, să aibă temperaturi și presiuni capabile să susțină viața în condiții similare cu cele de pe Pământ.
Descoperirile recente despre Titan au scos în evidență un aspect fundamental care alimentează speranța: existența unui ocean intern de apă lichidă. Deși suprafața satelitului este înghețată, acest ocean vast de sub crustă ar putea adăposti condiții favorabile chimiei prebiotice. Întrebarea dacă acest ocean este locuibil rămâne deschisă, dar cercetătorii îl văd ca pe o perspectivă interesantă. Materia organică de pe suprafața Titanului, deși diferită de cea găsită pe Pământ, ar putea fi transportată în oceanul subglaciar prin fisuri sau impacturi de asteroizi. Aceste evenimente ar putea crea canale temporare pentru ca moleculele organice să călătorească în ocean, unde ar putea fi, teoretic, folosite de formele de viață simple. Oamenii de știință au fost interesați de un mecanism de fermentație, similar cu cel găsit pe Pământ în producția de pâine și bere. Acest proces nu necesită oxigen și ar putea funcționa în condițiile ostile ale lui Titan. Studiind glicina, un aminoacid detectat în atmosfera lunii și moleculele organice, echipa de cercetare a sugerat că molecula ar putea fi folosită de microbii care trăiesc în oceanul său, alimentează posibilitatea vieții microbiene.
Totuși, studiul, condus de cercetătorii de la Universitatea din Arizona, prezintă și un aspect mai îngrijorător al situației. Principalul obstacol în calea vieții pe Titan pare să fie grosimea scoarței de gheață care acoperă oceanul. Spre deosebire de alți sateliți precum Enceladus sau Europa, unde gheizerele conectează direct oceanul la suprafață, Titan are un strat de gheață de 300 de kilometri grosime care împiedică orice interacțiune ușoară între suprafață și ocean. Această barieră de gheață înseamnă că, chiar dacă moleculele organice sunt prezente la suprafață și, teoretic, ar putea fi transportate sub pământ, aceste schimburi sunt probabil foarte limitate. Impacturile de asteroizi pot crea fisuri temporare care permit apei lichide și materiei organice să pătrundă în ocean, dar aceste evenimente sunt rare și nu foarte eficiente în menținerea unui aport constant de nutrienți. Cercetătorii au estimat că, chiar și cu aporturi ocazionale de materie organică, populația de microbi din oceanul lui Titan ar fi extrem de scăzută. Într-adevăr, chiar dacă formele de viață microbiene care fermentează glicină ar putea supraviețui în acest ocean, numărul lor ar fi probabil mic, cântărind poate doar câteva kilograme.
Oceanul lui Titan, oricât de vast este, ar putea conține astfel doar câteva celule pe litru de apă, ceea ce face extrem de improbabilă existența unor forme de viață complexe. Rezultatele acestui studiu, publicat în The Planetary Science Journal, nu închid așadar complet ușa ideii că Titan ar putea adăposti forme de viață, dar evidențiază că condițiile necesare pentru a susține o biosferă, chiar și una minusculă, sunt mult mai dificil de realizat decât se credea anterior. Deși această lună rămâne un loc fascinant, cu oceanul său subglaciar și bogăția sa de molecule organice, se pare că posibilitatea de a descoperi viață cu adevărat activă acolo este mult mai limitată decât se spera.
Poll: Care este principala provocare în calea existenței vieții pe Titan?
