Groenlanda conține aproximativ 7% din apa dulce a planetei sub formă de gheață, ceea ce o face a doua cea mai mare rezervă de apă dulce din lume, după Antarctica. Acum fața sa se schimbă. În ultimele trei decenii, insula a devenit mai verde și mai umedă. Încă din anii 1970, știm că Groenlanda se încălzește de două ori mai repede decât media globală, cu temperaturi medii anuale între 2007 și 2012 cu 3°C mai mari decât între 1979 și 2000. Aceste temperaturi medii anuale mai ridicate au contribuit la topirea ghețarilor și a calotei glaciare de pe insulă. Se estimează că 28 707 kilometri pătrați de gheață s-au topit în ultimele trei decenii, conform unei analize majore a înregistrărilor istorice prin satelit. Analiza imaginilor satelitare de înaltă rezoluție a evidențiat o pierdere de gheață concentrată pe marginile ghețarilor, precum și în regiunile nordice și sud-vestice ale Groenlandei. Suprafața totală a pierderilor de gheață este echivalentă cu dimensiunea Albaniei. Aceasta reprezintă aproximativ 1,6% din acoperirea totală de gheață și ghețari a Groenlandei. Acolo unde odinioară erau gheață și zăpadă, acum sunt stânci sterpe, zone umede și arbuști. Conform unui nou studiu, publicat în Scientific Reports, suprafața de teren cu vegetație a crescut de peste două ori în ultimele trei decenii (mai mult de 87 475 km2), cu o creștere deosebit de accentuată în sud-vest, est și nord-est.
Problema este că zăpada și gheața reflectă bine energia solară care lovește suprafața Pământului, contribuind la răcirea acestuia. Pe măsură ce gheața se retrage, expune stratul de rocă, care absoarbe mai multă energie solară, crescând astfel temperatura de la suprafața Pământului. Cercetătorii avertizează că, în viitor, sunt probabile temperaturi mai extreme. De asemenea, se așteaptă ca Groenlanda să devină și mai verde. Acest lucru se datorează faptului că micșorarea gheții expune rocile goale, care sunt apoi colonizate de tundră și, în cele din urmă, de arbuști. În același timp, apa eliberată de topirea gheții deplasează sedimentele și nămolul, formând în cele din urmă zone umede și mlaștini. Analizele arată că aceste zone aproape s-au cvadruplat în Groenlanda, în special în est și nord-est. Știm că aceste zone sunt o sursă de emisii de metan.
Cercetătorii notează că expansiunea vegetației, care are loc în paralel cu retragerea ghețarilor și a calotei glaciare, modifică considerabil fluxul de sedimente și nutrienți în apele de coastă. Aceste schimbări sunt cruciale, în special pentru populațiile indigene ale căror practici tradiționale de vânătoare depind de stabilitatea acestor ecosisteme delicate. Groenlanda, cândva un simbol al gheții neschimbătoare, este transformată de încălzirea globală. Topirea ghețarilor, răspândirea vegetației și extinderea zonelor umede îi redefinesc rapid peisajul. Aceste schimbări, în timp ce contribuie la creșterea temperaturilor și a emisiilor de metan, modifică profund echilibrul ecologic al insulei. Consecințele acestor transformări sunt majore, nu numai pentru ecosistemele locale, ci și pentru comunitățile indigene care depind de ele. Aceste schimbări ilustrează vulnerabilitatea mediilor polare la încălzirea globală și întăresc nevoia urgentă de acțiune la scară globală.
