Adânc în miezul Căii Lactee, Telescopul Spațial Hubble, de la NASA, a descoperit o categorie rară de stele, denumite „hoinare albastre”, primele obiecte de acest fel detectate vreodată în centrul galaxiei noastre.
Hoinarele albastre au fost denumite astfel, deoarece par să îmbătrânească mai greu, având semnalmentele unor stele mai tinere decât restul celor din populațiile în cadrul cărora s-au format. Ele au mai fost observate, în nori stelari îndepărtați și printre stele vecine galaxiei noastre, dar niciodată în sânul Căii Lactee.
Nu este limpede cum se formează hoinarele albastre. Confom unei teorii larg răspândită, ele rezultă din perechi binare. Pe măsură ce steaua mai masivă dintr-un astfel de sistem evoluează și crește, are loc un fenomen de transfer al materiei acesteia înspre companionul său mai mic. Acest lucru agită hidrogenul care funcționează ca un combustibil, ceea ce determină o rată accelerată de fuziune nucleară a stelei mici. Temperatura îi sporește acesteia din urmă și devine albastră, întocmai asemenea unei stele tinere.
Hoinarele albastre din centrul galaxiei au fost detectate în cadrul proiectului Sagittarius Window Eclipsing Extrasolar Planet Search (SWEEPS), din 2006, atunci când Hubble, orientat spre aproximativ 180.000 de stele, prezente în centrul Căii Lactee, aflat la o distanță de 26.000 de ani lumină față de Terra, a descoperit 42 de stele albastre bizare, cu străluciri și temperaturi tipice corpurilor mult mai tinere decât cele care se află în mod normal în centrul unei galaxii.
În urma unor studii aprofundate, astronomii estimează că aproximativ 18 până la 37 din totalul de 42 de stele misterioase sunt, într-adevăr, hoinare albastre și au, deși nu o arată, vârste cuprinse între 10 și 11 miliarde de ani. În presă, acești aștri au fost popularizați sub denumirea de „stele-vampir”, deaorece se vehiculează și posibilitatea ca ele să fie stele solitare călătoare prin Univers, care, în apropierea, sau în urma coliziunii cu alte stele, le-ar absorbi acestora energia. Important este că prezența lor în miezul Căii Lactee deschide noi perspective în sensul formării galaxiei noastre, și nu numai.
