Și totuși cine au fost hobbiții?

Rămășițele straniului hominid botezat Hobbitul (Homo floresiensis), descoperite în anul 2003 pe insula indoneziană Flores, au intrat din nou în atenția specialiștilor după ce o echipă japoneză a adus noi argumente cu privire la originea misterioasă a acestora, declanșând una dintre cele mai aprige dispute din lumea paleoantropologiei.

A fost „hobbitul” un urmaș direct al lui Homo erectus? A fost un descendent direct al lui Homo habilis sau a fost vorba doar despre o populație restrânsă de Homo sapienși, atinsă de microcefalie? Ori, poate, a fost o specie total diferită?

O echipă de specialiști de la Muzeul de Științe Naturale din Tokyo, echipă condusă de Yousuke Kaifu, a remăsurat craniul individului botezat „LB1”, cel mai complet specimen descoperit până în prezent, și a concluzionat că acesta a avea o capacitate craniană de 426 de centimetri cubi (oarecum mai mare față de cei 400 de cm cubi, atât cât se estimase anterior). Cu toate acestea, craniul hobbitului avea, chiar și așa, doar o treime din cel al unui Homo sapiens, a cărui capacitate craniană este de circa 1.300 de cm cubi. De asemenea, Homo erectus, unul dintre hominizii bănuiți a fi strămoșul lui Homo floresiensis, nu avea o capacitate craniană mai mare de 1.000 cm cubi.

Kaifu și colegii săi consideră că hobbitul (homo floresiensis) este într-adevăr urmașul lui Homo erectus, însă a versiunii javaneze a acestuia, un individ oarecum diferit, al cărui craniu nu avea mai mult de 860 de cm cubi. Descendenții acestuia, izolați pe insula Flores, au fost nevoiți să își restrângă dimensiunile pentru a se putea folosi mai eficient de puținele resurse de hrană pe care le aveau la dispoziție, fenomen care, de altfel, a afectat și alte viețuitoare de pe insula Flores (vezi cazul elefanților pitici din Flores, specie extinctă, numiți stegadon).

„Contrar opiniei multor specialiști, Homo floresiensis este urmașul lui Homo erectus javanez, indiviid care a migrat pe o insulă solitară, a fost izolat din cauze naturale și a devenit ulterior hobbitul pe care îl știm”, susține Yousuke Kaifu.

O altă teorie aprig disputată este aceea că Homo floresiensis a fost descendentul direct al lui Homo habilis, însă nu există absolut nicio dovadă că acest prim reprezentat al genului Homo ar fi părăsit vreodată Africa pentru a ajunge în Asia.

În același timp, o parte a paleoantropologilor susține încă ideea că Homo floresiensis a făcut parte dintr-o populație restrânsă care a suferit de o dizabilitate neurologică numită cretinism, afecțiune provocată de lipsa iodului din dietă și care duce la micșorarea creierului. Criticii afirmă, însă, că o atare boală nu poate explica inteligența acestor hominizi, hominizi despre care se știe că erau capabili să își creeze arme și unelte, să folosească focul și să vâneze animale.

„Folosind un model computerizat prin care să vedem cât de mult se putea restrânge capacitatea craniană a unui individ, am dovedit fără doar și poate că un astfel de proces, plecând de la Homo erectus javanez către Homo floresiensis, este posibil 100%”, concluzionează Kaifu.

Homo floresiensis este un individ preistoric bizar, cu o înălțime de maxim un metru, cu o greutate medie de 25 de kilograme, cu un creier de circa 426 de centimetri cubi (cam cât al unui cimpanzeu), care a trăit pe insula Flores până acum 13.000 de ani, cu mult mai mult decât au făcut-o alte specii umane, neanderthalieni, denisovani sau Homo erectus.