În afara călătorilor cu diverse fobii, puţini se gândesc la dezastre în care au fost implicate respectivele mijloace de transport: călătorii vapoarelor de croazieră nu sunt speriaţi de povestea Titanic-ului, la fel cum cei ai avioanelor nu se gândesc în timpul zborului la avionul Concorde. Totuşi, după accidentul dirijabilului Hindenburg, din 1937, aceste aeronave au dispărut, cu excepţia câtorva zboruri turistice, aproape complet.
Compania britanică Hybrid Air Vehicles doreşte renaşterea zborului cu dirijabilul – în acest sens, au încheiat deja două contracte comerciale. Modernele lor dirijabile au două baloane de ridicare semi-rigide, care îşi iau 40% din putere de la motoare, restul de 60% din aceasta fiind dată de heliu.
Modul de construcţie al punţilor cu elici din partea de jos dau posibilitatea aeronavei să aterizeze, fără asistenţă de la sol, pe beton, iarbă sau apă.
Cel mai important contract al societăţii britanice este unul în valoare de 517 milioane $, încheiat cu Northrop Grumman, în care se obligă să furnizeze echipamente armatei americane în anul 2012. Dirijabilele militare vor fi folosite în Afganistan pentru supraveghere şi transport.
Al doilea contract important este încheiat cu canadienii Discovery Air Innovations, care doreşte achiziţionarea de aeronave capabile să ridice în aer 50 de tone şi să se deplaseze cu o viteză de circa 185 kmh. Dirijabilele vor fi folosite la livrarea de marfă în regiunile arctice din nordul extrem.
Cei de la Hybrid Air Vehicles prevăd un viitor luminos aeronavelor lor, compania intenţionând să producă dirijabile pentru cartografiere şi monitorizare geografică, pentru distribuţia de ajutoare umanitare şi pentru scopuri turistice.
Sursa
