HORIA NICOLA URSU: În 2015 ai publicat un excelent eseu intulat „De la Anihilare la Acceptare: periplul suprarealist al unui scriitor”, care oferă cititorilor o privire plină de înţelesuri în geneza și evoluţia universului ficţional al Zonei X și al agenţiei Southern Reach. Ai putea puncta momentul în care în mintea ta a încolţit ideea iniţială, când te-ai hotărît să așterni pe hârtie această poveste extraordinară? Ai avut de gând să scrii o trilogie, de la bun început?

JEFF VANDERMEER: Prima idee mi-a venit în vis, într-o noapte în care zăceam în pat, pradă unei bronșite, după ce suferisem o intervenţie chirurgicală stomatologică. În visul cu pricina coboram într-un tunel – care arăta asemeni interiorului unui turn – pe ai cărui pereţi erau înscrise cuvinte, cu o cerneală vie, care devenea tot mai proaspătă, de parcă oricine sau orice scria acele cuvinte s-ar fi aflat mai jos cu câteva zeci de trepte. M-am trezit, mi-am notat cuvintele de pe perete și am adormit la loc.

A doua zi dimineaţă aveam deja foarte bine conturat în minte un personaj, biologul din roman, și am scris dintr-un foc primele zece pagini din Anihilare, care n-au mai suferit modificări substanţiale până când am încheiat romanul. Din momentul acela n-am mai avut nevoie decât de vreo zece zile pentru a schiţa planul general al întregii povești. Când am ajuns cam pe la jumătatea celui dintâi roman am știut că voi avea nevoie de mai multe cărţi pentru a spune această poveste.

Au fost trei, până la urmă. Ceea ce e oarecum ironic, căci mi-am exprimat în mai multe rânduri o oarecare mefienţă în privinţa trilogiilor, care sunt adesea „umflate” la fictionaceste dimensiuni numai fiindcă editura își dorește o trilogie, iar nu fiindcă autorul chiar ar avea ceva de spus pe o întindere atât de mare. Iată însă că această întindere mi s-a părut a fi cea firească pentru această poveste, așa încât e cu putinţă să fie un dram de adevăr în ceea ce privește puterea magică a numărului trei.

 

HORIA NICOLA URSU: Am citit comparaţii între Zona X a ta și Zona fraţilor Strugaţki din Picnic la marginea drumului / Călăuza, alţii au descoperit asemănări cu insula din serialul TV Lost… S-au numărat acestea printre influenţele conștiente, sau printre sursele de inspiraţie?

JEFF VANDERMEER: Sunt măgulit că unii s-au gândit la Călăuza, deși posibila comparaţie se diluează pe măsură ce avansezi în lectura trilogei și începi să percepi construcţia de ansamblu. Dar nu, Călăuza nu a fost o influenţă. Cât despre serialul Lost, acesta nu avea cum să mă inspire căci am vizionat în total doar vreo trei episoade. Iată o listă – nu neapărat exhaustivă – a lucrărilor care m-au influenţat în mod categoric: Agonia puterii de Jean Baudrillard, The Sea Inside (Marea interioară) de Philip Hoare, romanul lui Iris Murdoch, Marea, marea etc.

Mi se pare important de remarcat că fiecare detaliu fizic al lumii din cărţi a fost cules din lumea reală. Prin urmare, aș putea spune că influenţa decisivă a fost cea a Floridei de Nord; adesea, decorul întâmplărilor din carte e reprezentat de locuri care au o semnificaţie aparte pentru mine. Mi-am așezat personajele în aceste locuri, le-am gândit în funcţie de ele. În alte cărţi ale mele, influenţele literare au avut importanţa lor. Aici mai puţin.

 

HORIA NICOLA URSU: Romanele din seria Southern Reach au apărut la FSG (Farrar Strauss Giroux), care publică într-o proporţie covârșitoare literatură mainstream. De ce nu ai urmat căile tradiţionale, de ce nu ai ales o editură orientată spre literatura de gen, ca de exemplu Tor Books? A fost o alegere conștientă sau pur și simplu așa s-au aranjat lucrurile?

JEFF VANDERMEER: Dintotdeauna am simţit că scrierile mele fiinţează undeva la graniţa dintre literatura de gen și mainstream. Prin urmare, am socotot că Anihilare ar avea parte de o soartă mai bună dacă ar apărea la un editor generalist care ar avea capacitatea de a îi interesa și pe cititorii de gen.

E util, poate, să observăm că toate cele trei oferte pentru publicarea seriei în Statele Unite au venit din partea unor edituri generaliste. Editorii tradiţionali de literatură F&SF nu s-au arătat interesaţi. Unul dintre aceștia mi-a respins manuscrisul spunându-mi că un roman ca Anihilare s-ar vinde în cel mult 1.000 de exemplare. Ei bine, până anul trecut, Anihilare s-a vândut în peste 150.000 de exemplare numai în Statele Unite.

Ceea ce ar putea fi o dovadă în plus că poţi vinde literatură SF cititorilor de mainstream, așa cum au demonstrat anterior Margaret Atwood și alţi câţiva. Pe de altă parte, însă, accentul principal din seria Southern Reach nu e pus neapărat pe latura scientificţională sau de gen a poveștii, așa că…

 

HORIA NICOLA URSU: Trilogia urmează să aibă parte de o ecranizare grandioasă: Alex Garland va re giza filmul și se zvonește că Natalie Portman va face parte din distribuţie. Cum te-ai simţit aflând lucrurile astea? Vei contribui creativ la această ecranizare?

JEFF VANDERMEER: Nu prea voi fi implicat în transpunerea pe marele ecran. Din când în când sunt pus la curent cu evoluţia proiectului și sunt foarte mulţumit de ceea ce fac producătorii Scott Rudin și Eli Bush și de prezenţa lui Garland la cârma filmului. Din anumite puncte de vedere, filmul va fi foarte diferit de cărţile mele, dar cred că e bine așa.

La urma urmei, din cărţi nu aflăm povestea tuturor expediţiilor în Zona X, ci doar a câtorva dintre acestea. Prin urmare, dacă diferenţele vor fi prea mari, vom putea spune că am vizionat povestea celei de-a opta expediţii, nu a celei de-a douăsprezecea. Din cele ce mi-au fost arătate până acum, pot să îţi spun că, din punct de vedere vizual, filmul îi va lăsa pe cei ce-l vor vedea cu gura căscată, vor fi niște imagini fără precedent.

 

HORIA NICOLA URSU: Cu tot tamtamul din jurul cărţilor, cu filmul aflat în producţie și cu numeroasele traduceri, trilogia Southern Reach a atins un anumit punct în care întrebarea ce urmează e inevitabilă: vei mai scrie și alte povești în acest univers ficţional? Am putea vorbi eventual de o viitoare franciză literară, deschisă poate și altor autori?

JEFF VANDERMEER: Să știi că există deja fan fiction care combină franciza True Detective cu universul Southern Reach! Și e vorba de fan fiction de bună calitate! Pe de altă parte, am aflat de existenţa unui site dedicat hipnozei erotice potrivit căruia trilogia ar fi alcătuită din romane ce au drept subiect hipnoza erotică. E și asta o formă de fan fiction, în felul ei.

Intenţionez să mai public o nuvelă lungă în acest univers; se intitulează The Birdwatchers și acţiunea se petrece cu o zi înaintea apariţiei Zonei X și a închiderii frontierei. E scrisă din punctul de vedere al unuia dintre personajele celui de-al treilea roman, Acceptare. Nu, n-am de gînd să transform seria într-o franciză, e un univers mult prea personal.

Aș fi de-a dreptul iritat dacă altcineva ar scrie o poveste situată în Zona X care să nu exploreze tema mediului și alte câteva. Am văzut deja câteva interpretări ale romanelor care mi s-au părut a fi exagerat de orientate spre latura omenească, mundană, a poveștii.

 

HORIA NICOLA URSU: Traduceri în douăzeci de limbi diferite, un viitor blockbuster în producţie, un premiu Nebula, cuvinte de laudă din partea lui Stephen King pe coperta a patra, ediţii speciale bibliofile… Te afli acum în vârful piramidei trofice a sistemului editorial. Ce ai putea face oare care să fie mai presus de toate astea? Ce urmează… pentru tine și pentru cititori deopotrivă?

JEFF VANDERMEER: M-am simţit flatat, binecuvântat, ba chiar de-a dreptul copleșit de reacţia stârnită de trilogia Southern Reach. În același timp, știu cât de mult am muncit de-a lungul carierei mele literare pentru a ajunge în acest punct. De pildă, în 2010 am pus la cale un turneu de promovare a proaspătului meu roman care a cuprins 50 de evenimente de-a lungul a 45 de zile.

S-au acumulat mai mulţi factori, construiţi cu răbdare, în timp, care au dus la succesul acestei trilogii în Statele Unite. Am fost convins că atunci când voi scrie o poveste care să se petreacă într-un univers care să fie o versiune a lumii reale, aceasta îi va atrage pe cititorii de literatură mainstream.

Prin urmare, aș spune că sentimentul care mă încearcă e unul de satisfacţie, din toate aceste motive, dar mai ales fiindcă nu mi-am propus să scriu ceva care să captiveze imaginaţia cititorilor în asemenea măsură. Am scris pur și simplu ceea ce voiam să scriu.

Tot FSG va publica și următorul meu roman, Borne. E o poveste oarecum science fiction, în care apar un urs zburător uriaș, psihotic, și o femeie care găsește un artifact biotehnologic în ruinele unui oraș. Este acest artifact benign sau a fost conceput pentru a servi ca o armă? Aș spune că e un soi de amestec între Godzilla și o piesă de Cehov.

 

Jeff VanderMeer s-a născut în 1968. A copilărit în insulele Fiji, deoarece părinţii săi făceau parte din organizaţia umanitară Peace Corps. A publicat numeroase romane și proze scurte, bună parte dintre acestea asimilabile curentului literar New Weird. City of Saints and Madmen (ediţia definitivă în 2004), Shriek: An Afterword (2006) și Finch (2009) își situează acţiunea în orașul imaginar Ambergris, devenit unul dintre topos-urile faimoase ale fantasticului contemporan.

Cititorii români pasionaţi de science fiction au făcut cunoștinţă cu Jeff VanderMeer în 2006, când la Tritonic a apărut antologia Transformarea lui Martin Lake și alte povestiri (care conţinea nuvela cu același titlu a autorului american, ce i-a adus un prim premiu World Fantasy), simultan cu primul său roman, Veniss Underground (2003). Autorul a făcut atunci o primă vizită în România, lansându-și cartea la Brașov și București.

În 2007, Jeff VanderMeer apare în calitate de co-editor și prefaţator al antologiei Millennium Est: cinq histoires fantastiques (Millennium, 2007; ediţia a II-a, 2013), o culegere de proză românească tradusă în limba franceză și lansată în premieră la Nantes, în cadrul festivalului Utopiales, unde soţii VanderMeer se numărau printre invitaţii de onoare. Un an mai târziu, lansarea antologiei New Weird (Millennium, 2008) a prilejuit cea de-a doua vizită în România a soţilor VanderMeer, cu lansări la Satu Mare și Timișoara.

Următoarea apariţie purtând semnătura lui Jeff VanderMeer s-a produs în 2009, cu romanul Predator: Teroare în junglă (Millennium, 2009), o carte diferită de tot ceea ce scrisese autorul american pînă în acel moment. În 2013 a publicat Wonderbook, un ghid ilustrat pentru cei ce doresc să scrie literatură fantastică; lucrarea i-a adus premiile reLocus
și British Science Fiction.

De opt ani conduce Shared Worlds, un atelier literar anual unde adolescenţii participanţi învaţă cum să-și creeze propriile lumi ficţionale, în interacţiune cu autori și editori de F&SF prestigioși. În calitate de editor, în afara antologiei menţionate, a publicat, singur sau în colaborare cu soţia sa, Ann VanderMeer (unul dintre cei mai apreciaţi editori de proză fantastică din lume), numeroase antologii, între care cea mai recentă, The Time Traveler’s Almanac (2013), reprezintă o trecere în revistă a uneia dintre cele mai populare teme ale literaturii SF.

În 2014, Jeff VanderMeer publică trilogia Southern Reach la prestigioasa editură Farrar, Strauss & Giroux, iar primul roman, Annihilation, câștiga în 2015 prestigiosul premiu Nebula. În românește această serie apare în traducerea lui Bogdan Perdivară la Editura Trei, pînă în prezent fiind publicate primele două romane: Anihilare și Autoritate.