LONGEVITATE

Cercetătorii scoţieni au găsit metoda prin care pot estima durata de viaţă a unei persoane, speranţa noastră de viaţă fiind scrisă în ADN încă de la naştere. Evident, telomerii nu pot prezice data la care vom părăsi această lume ca urmare a unui accident ori a vreunei boli contactate în urma stilului nostru de viaţă.

Cercetătorii chinezi de la  BGI, cea mai mare organizație de genetică din lume, alături de Institutul de Genetică și Biologie Dezvoltatoare, de Academia de Științe Chineză și de Universitatea Shihezi, din provincia Xinjiang, au realizat o importantă performanță în domeniul clonării animalelor.

Un nou studiu efectuat aduce dovezi solide că proteina anti-îmbătrânire, atât de promovată în unele reclame, nu funcţionează – s-a demonstrat că proteinele numite sirtuine nu pot creşte durata vieţii.

Deși oamenii de Neanderthal – o specie umană cu creierele, musculatura și osatura mai dezvoltate decât cele ale omului modern – au dispărut cu aproape 30.000 de ani în urmă, testele genetice demonstrează că ADN-ul lor supraviețuiește și astăzi în genele tuturor reprezentanților speciei Homo sapiens sapiens care nu sunt africani, Homo neandertalensis populând vreme de sute de mii de ani teritoriile Europei și ale Asiei de azi.

Copia virtuală a sângelui unui pacient prelucrată de un computer s-ar putea dovedi utilă pentru cercetători și medici, deoarece le-ar permite acestora să examineze simulări de afecțiuni, așa cum ar fi, spre exemplu, un infarct provocat de un cheag de sânge într-o arteră coronariană bolnavă, verificând posibilitatea ca un medicament precum aspirina să fie eficient în reducerea dimensiunilor unui astfel de cheag într-un caz specific.

În contextul extinderii mijloacelor de comunicaţie, dar şi al crizei economice globale, dependenţa de muncă a devenit una dintre problemele secolului 21. De aceea, cercetătorii norvegieni au realizat un test psihologic, menit să distingă între oamenii harnici şi cei cu probleme comportamentale care îi fac  „bolnavi” de muncă.