Transportul şi stocarea unor surse de energie precum hidrogenul sunt vitale pentru viitorul nostru. O enzimă a unui microb arată modul de producere mai rapidă şi mai ieftină a hidrogenului.
Soluţia viitorului energetic stă în transformarea energiei electrice în energie chimică, care să poată fi folosită din nou la nevoie. Principala problemă este însă realizarea acestei reacţii rapid şi suficient de ieftin pentru a fi o soluţie viabilă.
Oriunde există o sursă de energie, chiar şi în confortul propriei case, hidrogenul poate fi extras din apă. Cu ajutorul unei celule de stocare, el poate fi transformat din nou în energie electrică. Atâta timp cât electricitatea necesară procesului provine din surse regenerabile, precum mori de vânt sau celule solare, ea reprezintă o energie ecologică, mobilă ce poate fi stocată la nevoie – hidrogenul este un vector energetic versatil, putând fi obţinut din surse ecologice, precum vântul sau energia solară. Un studiu publicat în revista Science, ne aduce cu un pas mai aproape de viitorul energetic.
Celulele de stocare au nevoie de un catalizator care să accelereze reacţiile chimice de transformare a hidrogenului în apă şi electricitate. Platina este excelentă în acest rol, însă este un material foarte rar şi scump.
Unii dintre microbi produc de miliarde de ani enzime care pot prelua acest rol alături de metale ieftine, precum fierul şi nichelul. Problema este însă că aceste enzime sunt greu de obţinut şi nu supravieţuiesc în afara microbului.
Cercetătorii au reuşit să creeze o versiune sintetică, mai rezistentă a acestor enzime. Până acum, au reuşit să facă primul pas, unind doi atomi de hidrogen, extraşi din apă, producând astfel gaz din hidrogen. Mai mult, enzima sintetică se comportă chiar mai bine decât cea naturală, fiind de 10 ori mai rapidă şi producând 100.000 de molecule de hidrogen gaz la fiecare secundă.
Totuşi, în ciuda vitezei crescute, procesul consumă prea multă energie pentru a fi viabil în practică. Chiar şi-aşa este un prim pas în obţinerea de hidrogen cu costuri reduse, prin folosirea drept catalizatori a fierului şi nichelului, potrivit autorilor cercetării.
