Exoplaneta supranumită Percival a fost descoperită de astronomii amatori folosind date transmise de sonda spațială TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite). TESS transmite cantități uriașe de date pe care cercetătorii nu le pot analiza singuri. Din fericire există programul Planet Hunters, cu ajutorul căruia circa 43.000 de voluntari pasionați, răspândiți în aproape 90 de țări, ajută la identificarea datelor interesante pentru cercetători. Astfel, o echipă de voluntari formată di aproape 15 membri au ajutat la descoperirea exoplanetei TOI 4633 c. Aceasta, supranumită Percival (după personajul din saga Harry Potter), orbitează în jurul unei stele asemănătoare Soarelui li se află la aproximativ 370 de ani lumină distanță de noi. După detectarea primului său tranzit de către membrii Planet Hunters, a fost studiat mai atent de o echipă de la Institutul Flatiron din New York. Se pare că avem câteva câteva surprize!
Să începem cu o scurtă descriere: TOI 4633 c măsoară aproximativ 3,2 diametre terestre, deci se încadrează în categoria mini-Neptun-ilor, stele asemănătoare planetei noastre Neptun dar de dimensiuni mai mici. Nu are suprafață solidă și atmosfera sa groasă este compusă din vapori de apă, metan și hidrogen. Prima caracteristică rară, planeta are o orbită lungă, deoarece este nevoie de 272 de zile pentru a efectua o orbită completă. Este a doua cea mai lungă orbită dintre toate planetele descoperite cu datele transmise TESS și doar una dintre cele cinci în care anul durează mai mult de 100 de zile.
Astronomii au vrut să învețe puțin mai mult și așa au sondat sistemul cu spectrometrele HIRES, instalate pe telescopul Keck din Hawaii, și SOPHIE, la Observatorul Provence. Aceste observații au avut drept obiectiv să determine masa planetei folosind metoda vitezei radiale.
Rezultatele, publicate în The Astronomical Journal, nu sunt foarte convingătoare. Totuși, ele fac posibilă stabilirea unei limite superioare pentru masa lui Percival: este de 47 de mase terestre, dar planeta este, fără îndoială, mult mai ușoară. Mai presus de toate, această metodă a evidențiat existența probabilă a unei a doua planete, TOI 4633 b, un Jupiter fierbinte foarte aproape de stea, care are o perioadă orbitală de 34 de zile.
Observații și analize ulterioare ale datelor de arhivă din Catalogul de stele duble din Washington, întreținut de Observatorul Naval al SUA și colectate între 1905 și 2011, au dezvăluit că astronomii au crezut că o studiază este de fapt o stea dublă. Cele două, TOI 4633 A și TOI 4633 B, sunt în prezent prea aproape una de celălaltă pentru a fi distinse individual de Pământ. Această descoperire face cele două exoplanete și mai interesante. Într-adevăr, modelele sugerează șansele de a se forma o planetă într-un sistem stelar duble sunt reduse la jumătate, având în vedere perturbațiile gravitaționale induse de prezența a două corpuri masive.
Ca o paranteză, vă reamintim că, în principalm sunt utilizate două metode indirecte pentru a descoperi exoplanete: cea a tranzitelor și cea a vitezelor radiale. Prima constă în detectarea micilor variații periodice ale intensității luminii care apar atunci când o planetă trece prin fața stelei sale. De asemenea, ne permite să-i deducem dimensiunea. Prin a doua metodă se analizează spectrul luminos al stelei: prezența unei planete pe orbită determină mișcări regulate ale acesteia din urmă. Pentru un observator terestru, steaua se îndepărtează și mai aproape. Aceste schimbări sunt însoțite de o deplasare către roșu când se îndepărtează și spre albastru când se apropie. Aceste schimbări foarte subtile pot fi observate de spectrografe precum SOPHIE. Această tehnică oferă și informații despre masa exoplanetei.
Revenind la TOI 4633 A și TOI 4633 B, va dura aproape 30 de ani pentru ca cele două vedete de acum să fie suficient de departe una de cealaltă, pentru a afla mai multe despre cum este structurat acest sistem ciudat. Astfel, în ceea ce privește a doua planetă descoperită, în prezent este imposibil de spus dacă orbitează aceeași stea alături de Percival sau una în jurul celeilalte.
Potrivit autorilor, Percival se află în zona locuibilă a sistemului, adică la o distanță care permite prezența apei lichide la suprafață. Cu toate acestea, ei nu se așteaptă să găsească viață acolo, având în vedere că este o planetă gazoasă fără suprafață solidă. Cu toate acestea, acest tip exoplanete pot avea unul sau mulți sateliți formați din roci, pe care specialiștii le numesc exoluni. Ele ar putea adăposti (precum lunile lui Jupiter sau Saturn) oceane și, prin urmare, au potențial pentru apariția vieții.
