În urmă cu aproape 1.600 de ani, artizanii romani au creat un obiect care pare desprins dintr-un muzeu al magiei: celebra cupă Lycurgus. Această piesă rară de sticlă, datând din jurul anului 400, fascinează nu doar prin povestea ilustrată pe suprafața sa — legenda regelui Lycurgus al Traciei — ci mai ales printr-un efect optic uimitor. Privită din față, cupa pare verde, dar atunci când este luminată din spate, culoarea se transformă spectaculos într-un roșu intens. Multă vreme, acest fenomen a rămas un mister pentru oamenii de știință și iubitorii de artă deopotrivă.
Cupa Lycurgus este considerată una dintre cele șapte minuni ale sticlei antice și face parte dintr-un grup foarte restrâns de obiecte, doar 40 de astfel de cupe „în cușcă” supraviețuind până astăzi. Secretul culorilor sale schimbătoare a fost dezvăluit abia în 2007, când cercetătorii au descoperit că efectul se datorează unor particule minuscule de aur și argint, încorporate în masa sticlei. Aceste nanoparticule interacționează cu lumina într-un mod special, modificând culoarea percepută în funcție de unghiul de iluminare și de privire.
Fenomenul nu este unic în natură sau în istoria tehnologiei. De exemplu, aripile fluturilor sau pietrele de opal își datorează irizațiile unor structuri similare la scară microscopică. Chiar și dagherotipurile din secolul al XIX-lea, primele fotografii pe plăci metalice, își schimbă culorile datorită unor nanoparticule de pe suprafața lor. Diferența este că, în cazul cupei Lycurgus, nanoparticulele sunt „înglobate” în sticlă, ceea ce dă naștere unor efecte mult mai profunde și elegante.
Reproducerea acestui efect optic a fost o provocare pentru oamenii de știință moderni. De-a lungul anilor, diverse echipe au încercat să imite magia cupei Lycurgus, inclusiv folosind imprimarea 3D cu materiale care conțin nanoparticule de aur și argint. Totuși, rețeta originală romană, cu toate subtilitățile și nuanțele sale, a rămas multă vreme necunoscută.
Astăzi, cercetătorii de la Universitatea din Sheffield au reușit, după numeroase experimente, să recreeze această „pocnitoare” a alchimiei antice. Folosind diferite tipuri de cuptoare, materiale și chiar adăugând zahăr în amestec, echipa condusă de Lisa Hollands și Caroline Jackson a reușit să obțină o sticlă care reproduce fidel efectul optic al cupei Lycurgus. Rezultatul nu este doar o victorie a cercetării interdisciplinare, ci și o punte între trecutul misterios al artei romane și viitorul tehnologiei materialelor.
Această poveste ne arată cât de mult mai avem de învățat de la strămoșii noștri și cum știința modernă poate aduce la lumină, la propriu și la figurat, secretele uitate ale istoriei. Poate că, la fel ca și cupa Lycurgus, lumea științei are mereu surprize ascunse care așteaptă să fie descoperite dintr-un alt unghi.
Sursa: Ars Technica
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply