Timp de mai bine de un deceniu, roverul Curiosity explorează planeta Marte în căutarea unor indicii despre trecutul său. Obiectivul său principal? Pentru a determina dacă planeta roșie a fost vreodată propice vieții. Recent, o descoperire majoră a reaprins dezbaterea: cele mai mari molecule organice detectate vreodată pe Marte au fost găsite în roci vechi de 3,7 miliarde de ani. Un rezultat care, fără a dovedi existența unei vieți trecute, confirmă că condițiile chimice necesare apariției acesteia au fost într-adevăr prezente. El a fost prezentat într-un articol publicat în PNAS
Când vorbim despre molecule organice, adesea ne gândim imediat la viață. Totuși, în chimie, acest termen se referă pur și simplu la molecule care conțin carbon, un element capabil să se combine cu mulți alți atomi pentru a forma structuri complexe. Pe Pământ, aceste molecule sunt omniprezente și constituie baza vieții. Dar se pot forma și fără intervenție biologică, prin procese pur chimice. Descoperirea acestor molecule organice pe Marte nu înseamnă neapărat că planeta a găzduit cândva viață. Pe de altă parte, demonstrează că, dacă viața ar fi existat în trecut, unele dintre reziduurile sale chimice ar fi putut fi păstrate în rocile marțiene.
Într-o zonă numită Cumberland, situată în craterul Gale, Curiosity a colectat o probă de rocă sedimentară argilosă. Această regiune este deosebit de interesantă deoarece conține depozite de argilă care datează dintr-o perioadă în care Marte încă mai avea apă lichidă la suprafață. Folosind instrumentul SAM (Sample Analysis at Mars), rover-ul a încălzit proba la diferite temperaturi pentru a analiza compușii eliberați. Oamenii de știință au detectat astfel molecule de carbon care sunt mult mai complexe decât cele descoperite anterior, în special alcani precum decanul (C10H22), undecanul (C11H24) și dodecanul (C12H26). Aceste lanțuri lungi de carbon sunt deosebit de interesante, deoarece pot fi provenite din acizi grași, componente esențiale ale membranelor celulare de pe Pământ.
Până acum, Curiosity a detectat doar molecule care conțineau maximum șase atomi de carbon. Detectarea lanțurilor mai lungi indică faptul că pe Marte ar fi putut exista structuri organice mai complexe și că acestea ar fi putut fi păstrate în anumite roci de miliarde de ani. Pe Pământ, acizi grași similari pot fi produși prin procese chimice naturale. Dar lanțurile mai lungi, cum ar fi acizii oleici (C16, C18), sunt în general considerate markeri mai probabili ai vieții. Cu toate acestea, dacă aceste molecule ar fi fost prezente pe Marte, ar fi putut fi degradate de procesul de încălzire folosit de SAM, ceea ce înseamnă că am fi putut omite indicii și mai semnificative. O planetă ostilă, dar urme chimice persistente Marte astăzi este o planetă aridă și ostilă. Atmosfera sa subțire și lipsa câmpului magnetic își expun suprafața unui bombardament constant de radiații cosmice, un mediu nefavorabil conservării moleculelor organice. În ciuda acestor condiții extreme, unele molecule par să fi fost păstrate de miliarde de ani, ascunse în straturi adânci de rocă. Această rezistență a moleculelor organice este o veste bună pentru viitoarele misiuni de explorare. Dacă Marte a susținut viața în trecut, există o posibilitate reală ca urmele sale chimice să poată fi detectate și astăzi, cu condiția să folosim instrumente suficient de puternice.
Deși această descoperire este un pas major înainte, nu confirmă faptul că Marte a fost leagănul vieții antice. Pentru a elimina această îndoială, sunt luate în considerare mai multe strategii. Prima opțiune ar fi trimiterea unui rover mai avansat. Curiosity a reușit să identifice molecule organice complexe, dar nu are instrumentele necesare pentru a le analiza structura detaliată. Un rover echipat cu instrumente mai puternice, capabile să detecteze biosemnături mai precise, ar putea oferi rezultate mai concludente.
O altă abordare ar fi aducerea mostrelor înapoi pe Pământ. Misiunea Mars Sample Return, în prezent în curs de dezvoltare, intenționează să preia mostre prelevate de roverul Perseverance pentru a fi analizate în laboratoare terestre mult mai sofisticate decât cele de la bordul unui robot marțian. Această misiune, deși îngreunată de probleme esențial bugetare, ar oferi o oportunitate unică de a studia aceste materiale cu o precizie de neegalat.
În cele din urmă, ar fi relevant să fie explorate alte regiuni marțiene. Unele zone, cum ar fi albiile sau craterele antice, pot conține într-adevăr fosile chimice și mai bine conservate decât cele descoperite în craterul Gale. Prin extinderea siturilor de explorare, oamenii de știință și-ar maximiza șansele de a găsi dovezi mai directe ale posibilelor vieți anterioare pe Planeta Roșie.