Cancerul de sân nu este o singură boală, ci o mulțime de forme diferite, fiecare cu propriile sale particularități. De ani buni, medicii se bazează pe „subtipurile moleculare” ale tumorii pentru a decide care tratament este cel mai potrivit pentru fiecare pacientă. Însă, uneori, chiar și atunci când terapia pare aleasă „ca la carte”, rezultatele nu sunt cele așteptate. De ce? Un grup de cercetători din China a descoperit că răspunsul la tratament nu depinde doar de genele tumorii, ci și de felul în care aceasta interacționează cu mediul din jurul ei.
Echipa de la Centrul de Cancer din Shanghai a analizat date complexe – de la informații genetice, la imagini digitale și detalii clinice – de la peste 200 de paciente cu o formă comună de cancer de sân (HR+/HER2−). Studiul lor a pornit de la o întrebare simplă: de ce unele paciente răspund excelent la tratament, în timp ce altele nu, chiar dacă au tumori aparent similare?
Rezultatele au fost surprinzătoare. S-a observat că, în anumite tumori considerate sensibile la terapia hormonală, răspunsul slab la tratament era legat de activarea unor căi de semnalizare asociate cu nervii, mai ales cu un neurotransmițător numit GABA (acid gamma-aminobutiric). Mai mult, dacă celulele canceroase ajungeau să „îmbrace” nervii din apropiere – un fenomen numit invazie perineurală – eficiența tratamentului scădea. Experimentele pe animale au sugerat chiar că blocarea semnalelor nervoase, combinată cu terapiile standard, ar putea îmbunătăți controlul tumorii.
O altă descoperire importantă a fost legată de sistemul imunitar. Folosind tehnologii moderne, precum transcriptomica spațială (o metodă care arată nu doar ce gene sunt active, ci și unde anume în tumoră), cercetătorii au aflat că nu e suficient să existe celule imune în preajma tumorii. Contează foarte mult și unde se află acestea: dacă pătrund adânc în țesutul tumoral, răspunsul la anumite tratamente crește. Dacă, însă, rămân la periferie, în țesutul de susținere, eficiența scade.
Nu în ultimul rând, studiul a identificat și alți indicatori care pot ajuta la alegerea tratamentului ideal. De exemplu, în tumorile cu ritm crescut de multiplicare celulară, răspunsul bun la terapiile cu inhibitori PARP (o clasă de medicamente care atacă celulele cu defecte de reparare a ADN-ului) era asociat cu anumite „semnături” moleculare. Iar în tumorile „imunogene” – cele care atrag multe celule ale sistemului imunitar – prezența vaselor limfatice părea să crească șansa de succes a imunoterapiei.
Toate aceste descoperiri sugerează că viitorul tratamentului cancerului de sân va însemna mult mai mult decât o simplă etichetare a tumorii după profilul genetic. Va fi nevoie să înțelegem detalii subtile despre cum interacționează celulele canceroase cu nervii, cu sistemul imunitar și cu țesutul din jur. Deși suntem abia la începutul acestui drum, fiecare pas ne apropie de o medicină cu adevărat personalizată, în care fiecare pacientă primește exact tratamentul de care are nevoie. Rămâne de văzut ce alte secrete ne va dezvălui această lume microscopică, atât de complexă și fascinantă.
Sursa: Inside Precision Medicine
Leave a Reply