Un studiu recent oferă o perspectivă asupra unei noi teorii care poate explica sosirea apei pe planeta noastră. Acesta este un scenariu nou care implică formarea unui disc de vapori în centura de asteroizi a Soarelui în momentul creării planetare. Se crede că apa a ajuns pe Pământ aproape în momentul formării planetei, acum 4,5 miliarde de ani. Dar cum sa întâmplat asta? De zeci de ani, astrofizicienii au studiat această întrebare și, firește, au apărut mai multe teorii. Una dintre cele mai populare caracteristici vapori de apă emiși de erupțiile de magmă vulcanică în timpul formării Pământului.
Oamenii de știință tind din ce în ce mai mult să discute teorii care implică surse externe, în special rolul potențial al cometelor de gheață (planetezimale) care, după ce au fost încălzite de Soare, s-ar fi ciocnit cu planeta noastră. Ipoteza cea mai probabilă de până acum sugera că în centura de asteroizi a Sistemului Solar și în centura Kuiper (care conține multe corpuri de gheață), interacțiuni gravitaționale puternice ar fi trimis astfel de obiecte către Pământ după ce le-ar fi redus în bucăți mici. Publicat în revista Astronomy and Astrophysics, noul studiu detaliază un nou scenariu care explică cum și prin ce mecanisme ar fi lovit aceste comete Pământul. Echipa de la Laboratorul pentru Studii Spațiale și Instrumentare în Astrofizică (LESIA) de la Observatorul din Paris și-a bazat munca pe datele din rețeaua de radiotelescoape ALMA din Chile.
Observațiile sugerează că în centurile mai reci, în special în centura Kuiper, planetezimale transformă monoxidul de carbon într-o stare gazoasă. În schimb, în zonele mai apropiate de Soare, se eliberează mai multă gheață de apă sub formă de vapori. Cercetătorii au efectuat apoi simulări de degazare a gheții și dispersie a vaporilor de apă. Obiectivul? Pentru a demonstra că fenomenul în cauză a fost responsabil pentru sosirea apei pe planeta noastră. Oamenii de știință cred că acest lucru se datorează încălzirii naturale a asteroizilor.
La începutul Sistemului Solar, Soarele era înconjurat de un disc protoplanetar compus din gaz și praf, responsabil de formarea planetelor. Bogat în hidrogen, discul a protejat asteroizii în timpul formării lor, înainte de a se disipa câteva milioane de ani mai târziu. Asteroizii s-au încălzit apoi și gheața lor s-a transformat într-un disc de vapori în jurul centurii care s-ar fi mutat apoi către planetele apropiate de Soare. Acest abur ar fi udat planete precum Mercur, Marte, Venus și Pământ. Mai mult, trebuie remarcat faptul că această teorie este parțial validată de datele din misiuni precum Hayabusa 2 și OSIRIS-REx care au făcut posibilă detectarea mineralelor hidratate pe asteroizi similare celor de atunci. Cercetătorii se uită deja la următoarea etapă a muncii lor, și anume testarea modelului lor la scară largă. Într-adevăr, deși discul inițial de vapori nu mai este detectabil astăzi, unele sisteme extrasolare tinere pot fi observate. Scopul va fi verificarea existenței acestui tip de discuri de vapori.
