Noi simulări efectuate arată că înclinația Axei Pământului ar fi fost destul de stabilă şi fără existenţa unui satelit natural de mari dimensiuni. Luna stabilizează înclinaţia axei planetei noastre, făcându-i astfel climatul capabil să susţină forme avansate de viață. Totuşi, se pare că viaţa pe Terra s-ar fi dezvoltat oricum, cu ajutorul planetei Jupiter şi al altor factori externi.
Oamenii de ştiinţă au considerat pentru o lungă perioadă de timp că fără influenţa gravitaţională stabilizatoare a Lunii, variaţiile în înclinaţia Pământului ar fi cauzat schimbări climatice mult prea dinamice pentru dezvoltarea unor forme complexe de viaţă. Potrivit unui nou studiu, cu implicaţii în înţelegerea condiţiilor de viaţă în întregul Sistem Solar, se pare că lucurile nu stau chiar aşa.
Studiul a pornit de la scopul misiunii spaţiale Kepler de a căuta planete asemănătoare Terrei în Galaxie. Referitor la aceste potenţial locuibile planete, planetologul Jason Barnes, de la Univeristatea din Idaho, se întreabă dacă \”acestea trebuie neapărat să aibă o Lună\”.
Cercetările efectuate anterior indicau că fără influenţa gravitaţională stabilizatoare a unui satelit natural de mari dimensiuni, aşa cum este Luna, înclinaţia axei Pământului s-ar fi schimbat cu 85 de grade la 100.000 de ani, ducând alternativ, de la îngheţarea Polilor la încălzirea lor excesivă. Oamenii de ştiinţă consideră că, pentru dezvoltarea formelor complexe de viaţă pe Terra, este nevoie de un climat stabil pe o perioadă de 500.000 de ani.
Cu toate acestea, o nouă analiză computaţională arată că un Pământ lipsit de Lună ar avea, într-adevăr variaţii în înclinaţia axei sale, însă influenţa planetei Jupiter, precum şi alţi factori, ar limita aceste variaţii la aproximativ 10 grade, într-o direcţie sau alta. În prezent, înclinaţia variază între 0.5 şi 1 grad la fiecare 100.000 de ani. \”10 grade în plus sau în minus cu siguranţă s-ar simţi şi ar constitui o problemă, dar nu consider că aceasta ar împiedica apariţia vieţii\”, susţine Barnes.
Totodată, studiul a arătat că dacă Terra s-ar fi învârtit în jurul Soarelui în direcţie inversă (orbită retrogradă), inexistenţa Lunii nici nu ar fi resimţită din punct de vedere climateric.
Aceste descoperiri provoacă o schimbare de atitudine cu privire la ce înseamnă o planetă locuibilă. \”Considerăm că 80-90% dintre planete nu ar avea nevoie de o Lună pentru a avea un climat stabil\”, afirmă Barnes. Crucială este localizarea planetelor. În sistemul nostru solar, Marte suferă de schimbări climatice extreme, ca urmare, în opinia cercetătorilor, a unei axe de rotaţie care variază în timp de la 0 la 60 grade. Un mare satelit natural ar putea probabil stabiliza orbita planetei Roşii, dar aceasta nu deţine decât doi sateliţi mai mici, asemănători mai degrabă cu nişte asteroizi, fără mare putere gravitaţională. Pe lângă localizare, un rol important în climatul planetelor şi capacitatea lor de a susţine viaţa, îl joacă vârsta \”Soarelui\” lor, compoziţia, localizarea, precum şi mărimea celorlalte planete din sistem.
Întreg studiul este publicat în revista Astrobiology şi în jurnalul Icarus.