Un nou studiu asupra planetei Saturn ne oferă indicii asupra evoluției spectaculoaselor sale inele.
Studiul, publicat de către revista Nature în 10 aprilie, a fost realizat de către o echipă de cercetători condusă de către James O\’Donoghue, de la Universitatea Leicester, Marea Britanie. Pentru elaborarea lui a fost folosit telescopul Keck din Hawaii, care are o oglindă cu diametrul de 10 m, cu ajutorul căruia a fost observată în infraroșu, atmosfera superioară a planetei Saturn. Zona superioară a atmosferei lui Saturn, echivalentă cu ionosfera terestră, emite radiații infraroșii, pe diferite lungimi de undă, în urma excitării, sub acțiunea radiațiilor solare, a ionilor și moleculelor ionizate care o compun.
Observațiile au indicat existența unor benzi întunecate, paralele cu ecuatorul saturnian. Au urmat apoi calculele, care au arătat că există o corelație între aceste benzi întunecate și inelele lui Saturn. Conform studiului, radiația solară ionizează moleculele de apă prezente în inelele planetei, după care acestea sunt transportate de-a lungul liniilor de câmp magnetic saturnian către atmosfera superioară a lui Saturn.
În această imagine este ilustrată conexiunea dintre benzile întunecate din atmosfera superioară a lui Saturn și inele. Moleculele de apă din inele sunt ionizate sub acțiunea radiației solare, după care sunt transportate de-a lungul liniilor de câmp magnetic.
Altfel spus, inelele lui Saturn produc ploaie pe planetă… Nu este vorba despre o ploaie torențială. Estimările arată că în fiecare zi, din inelele lui Saturn, cantitatea de apă care ajunge în atmosfera superioară este echivalentă cu cea conținută într-unul, până la zece, bazine olimpice.
Surse: Keck Observatory, The domination of Saturn’s low-latitude ionosphere by ring ‘rain’ (Nature, 10 aprilie 2013), Supplementary Information (aici găsiți date suplimentare despre metodologia folosită și datele obținute)
Cristian Român (n. 1957) este inginer de aeronave și, începând din 1992, jurnalist de știință. Scrie pentru revista Știință și Tehnică și a realizat numeroase emisiuni de popularizare a științei atât pentru televiziune, cât și pentru radio. Este autorul cărții Ultima aventura: Universul. Valoarea textelor sale i-a fost recunoscută prin acordarea, în 2003 și 2006, a Premiului Comisiei Naționale a României pentru UNESCO pentru jurnalismul de știință, secțiunea presă scrisă. De asemenea el a primit Petre Sergescu al Academiei Române pentru cartea ”100 de inovatori români”, al cărei coautor a fost.
Leave a Reply