Gaura neagră supermasivă Sagittarius A* (Sgr A*), situată în centrul galaxiei noastre Calea Lactee, continuă să fascineze astronomii din întreaga lume. Deși relativ liniștit pentru o gaură neagră de această dimensiune, Sgr A* experimentează erupții ocazionale care oferă informații valoroase despre mediile extreme din jurul acestor obiecte cerești. Recent, o echipă internațională de cercetători a înregistrat pentru prima dată o erupție în infraroșu mijlociu (MIR), umplând o lacună majoră în înțelegerea noastră a fenomenelor din jurul găurilor negre.
Până acum, observațiile Sgr A* s-au concentrat pe lungimi de undă specifice, inclusiv în infraroșu apropiat (NIR), unde radio și lungimile de undă submilimetrice. Aceste studii au arătat că activitatea din jurul găurii negre este alimentată de un disc de acreție, o structură compusă din materie care cade treptat spre gaura neagră. Liniile de câmp magnetic trec prin acest disc și reconectarea lor eliberează cantități enorme de energie. Acest fenomen, cunoscut sub numele de radiație sincrotron, are loc atunci când electronii sunt accelerați la viteze apropiate de cea a luminii de câmpuri magnetice intense. Într-un limbaj simplu, acest proces transformă energia magnetică în lumină și căldură.
Încă lipsea un interval de lungimi de undă: infraroșu mediu (MIR). Acest deficit a ridicat întrebări cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla la frecvențe intermediare cu cele observate anterior. Datorită instrumentelor de ultimă oră, cum ar fi Submillimeter Array (SMA) și telescopul spațial James Webb (JWST), cercetătorii au completat în sfârșit acest gol. Rezultatele au fost prezentate într-un articol care a fost acceptat spre publicare în The Astrophysical Journal Letters. Echipa a detectat o erupție în MIR care a avut loc cu aproximativ zece minute înainte de o creștere a activității submilimetrice. Această secvență de timp validează modelele existente privind radiația sincrotron și oferă dovezi suplimentare pentru rolul reconectării magnetice în dinamica discului de acreție. Potrivit oamenilor de știință, observațiile relevă procese complexe și rapide în jurul Sgr A*. „Erupția evoluează și se schimbă rapid, pe o perioadă de câteva ore, și nu toate aceste schimbări sunt vizibile la toate lungimile de undă”, explică dr. Joseph Michail, astronom și unul dintre autorii principali ai studiului. Datele MIR reduc decalajul dintre observațiile radio și cele în infraroșu, oferind o imagine mai completă a evenimentelor.
Spre deosebire de alte erupții mai puternice, nu au fost detectate emisii semnificative de raze X în timpul acestui eveniment. Acest lucru sugerează că erupția observată nu a fost suficient de energetică pentru a produce radiații de înaltă energie. Pe scurt, detectarea acestei erupții în infraroșu marchează un pas important în studiul găurilor negre. De asemenea, deschide calea către noi investigații privind reconectarea magnetică și turbulența discurilor de acreție.
Cercetătorii speră că aceste rezultate vor încuraja și mai mult observațiile la diferite lungimi de undă pentru a studia mediile extreme din jurul găurilor negre. Într-adevăr, fiecare nouă bucată de date ne permite să înțelegem mai bine mecanismele care guvernează Universul la scară largă.