Căutarea semnalelor extraterestre continuă să evolueze. Un studiu recent condus de SETI oferă într-adevăr perspective fascinante, stabilind în același timp noi limite pentru ceea ce am putea detecta. Realizată cu Murchison Widefield Array (MWA) în Australia, această cercetare s-a concentrat pe un aspect încă neexplorat al căutării vieții extraterestre: frecvențele radio joase.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Search_for_Extra-Terrestrial_IntelligenceTimp de mai bine de șase decenii, Search for Extraterrestrial Intelligence (SETI) a fost în fruntea eforturilor de a descoperi dovezi ale civilizațiilor avansate dincolo de planeta noastră. SETI se bazează în primul rând pe ipoteza că civilizațiile extraterestre suficient de avansate din punct de vedere tehnologic ar putea folosi semnale radio pentru a comunica. Metodele sale se bazează pe tehnologii de ultimă oră. Telescoapele radio, cum ar fi Telescopul Allen de la Universitatea din California, Berkeley și Telescopul Radio Green Bank, sunt folosite pentru a asculta semnale la diferite frecvențe. Datele colectate sunt apoi examinate pentru a identifica anomalii care ar putea indica transmisii inteligente mai degrabă decât fenomene naturale. Această cercetare are implicații profunde nu numai pentru înțelegerea noastră a vieții extraterestre, ci și pentru propriul nostru loc în univers. Descoperirea semnalelor inteligente de la o altă civilizație ar fi nu numai o revelație științifică majoră, ci și un moment istoric care ne-ar transforma viziunea asupra cosmosului și rolul nostru ca specie.
În 2019, cercetătorii conduși de Chenoa Tremblay, de la Institutul SETI, și Steven Tingay, de la Universitatea Curtin, au efectuat un studiu ambițios pentru a căuta semnale extraterestre într-o zonă puțin explorată până acum: frecvențele joase. Murchison Widefield Array (MWA), situat în Australia, a fost folosit pentru a scana frecvențe cuprinse între 80 și 300 MHz. Acest interval este mai mic decât cel explorat în mod obișnuit de proiectele SETI care se concentrează adesea pe frecvența de emisie de hidrogen de 1.420 MHz, o frecvență cheie pentru detectarea semnalelor potențiale. Cercetătorii au vizat un câmp vizual de 30 de grade în constelația Sails, care cuprinde 2.880 de galaxii. Dintre aceste galaxii, 1.317 aveau distanțe precise cunoscute din măsurătorile deplasării spre roșu. Cunoscând aceste distanțe, echipa a reușit să determine puterea minimă necesară pentru ca un semnal radio de la o civilizație avansată să fie detectat de instrumentele sale.
Rezultatele studiului, publicat în The Astrophysical Journal, au arătat că, deși cercetătorii nu au detectat semnale extraterestre, au stabilit o nouă limită pentru detectarea unor astfel de semnale. Conform concluziilor studiului, pentru ca un semnal să fie detectat la frecvența de 100 MHz ar trebui să transmită cu o putere de 7 x 10^22 wați. Această descoperire stabilește un standard important pentru cercetările viitoare în acest domeniu și evidențiază scara de energie necesară pentru ca semnalele extraterestre să fie preluate.
