Toată lumea știe că roșul este fierbinte, iar albastrul este rece. Acest tip de asociere pare evident, aproape instinctiv. Dar cum putem explica faptul că persoanele nevăzătoare din naștere – care nu au văzut niciodată culoarea roșu sau albastru – pot face aceleași conexiuni? Un studiu recent publicat în Communications Psychology oferă un răspuns fascinant: limbajul în sine ar putea fi suficient pentru a transmite aceste asociații.
Este bine stabilit faptul că anumite culori evocă spontan emoții, senzații sau idei. Verdele evocă natura și prospețimea. Movul (care de fapt nu există) aduce aminte de regalitate și mister. Galbenul poate evoca veselie sau energie. S-ar putea crede că aceste asociații se bazează exclusiv pe experiențe vizuale: un foc strălucitor este cald, gheața albastră este rece, o pădure verde este pașnică. Și totuși, persoanele nevăzătoare din naștere – care nu au avut niciodată acces la aceste experiențe vizuale – construiesc asociații foarte similare. Cum este posibil acest lucru? Răspunsul se află în limbaj și, mai precis, în structura sa statistică.
Psihologii de la Universitatea din Wisconsin-Madison au căutat să înțeleagă cum ar putea limbajul să transmită aceste asociații senzoriale. Pentru a face acest lucru, au folosit instrumente de inteligență artificială, inclusiv ChatGPT, pentru a analiza seturi mari de texte (cărți, articole, discursuri etc.). Obiectivul lor: studierea modelelor de integrare a cuvintelor, care permit reprezentarea cuvintelor într-un spațiu virtual în funcție de contextele în care apar. De exemplu, dacă cuvintele „roșu” și „fierbinte” apar frecvent în contexte similare, acestea vor fi plasate aproape unul de celălalt în acest spațiu. Acest principiu, numit încorporare lexicală, relevă co-ocurențe de ordinul doi: legături indirecte între cuvinte, învățate prin repetiție în contexte comparabile. Cercetătorii au comparat apoi aceste rezultate cu răspunsurile persoanelor văzătoare și nevăzătoare congenitale, cărora li s-a cerut să facă asocieri între culori și concepte abstracte: viu/mort, moale/dur, proaspăt/stătut, supus/agresiv etc.
Rezultatele sunt izbitoare: asocierile făcute de persoanele văzătoare și de cele nevăzătoare sunt foarte similare. Chiar și în cazul corespondențelor mai puțin frecvente (cum ar fi asocierea galbenului cu viteza sau a violetului cu tristețea), răspunsurile converg. Aceasta arată că persoanele care s-au născut nevăzătoare pot dobândi o cunoaștere bogată și coerentă a culorilor, nu prin experiență senzorială, ci prin imersiune în limbaj. Acest fenomen nu poate fi explicat doar prin faptul că li s-au predat formule fixe, cum ar fi „roșu este fierbinte”. Mai degrabă, ele sunt asociații implicite, integrate în mod natural în timp prin utilizările cotidiene ale limbajului.
Ceea ce dezvăluie acest studiu este că limbajul uman conține o memorie perceptivă colectivă. Codifică, prin cuvinte și contextele lor, mii de mici asociații ancorate în experiențele noastre senzoriale. Când vorbim despre o privire „glacială” sau despre o voce „caldă”, folosim metafore vizuale sau tactile care devin inteligibile chiar și fără percepție directă. Cu alte cuvinte, limbajul este capabil să transmită dimensiuni senzoriale ale lumii celor care nu au acces la el, pur și simplu prin expunerea lor la utilizarea sa. Această descoperire deschide căi fascinante despre cum inteligența artificială poate dobândi o formă de „înțelegere” a lumii doar prin analizarea textului.
În concluzie, această cercetare evidențiază una dintre cele mai uimitoare puteri ale limbajului: a face accesibil perceptibilul fără percepție. Datorită structurii cuvintelor și bogăției contextelor în care acestea apar, limbajul poate servi drept punte între experiența senzorială și gândirea abstractă – chiar și pentru cei care nu au văzut niciodată culori.
Poll: Care este cel mai fascinant aspect al studiului despre asociațiile senzoriale legate de culori și limbaj?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply