Pe Planeta Roșie, chiar și fenomenele meteorologice iau o întorsătură spectaculoasă. Roverul Perseverance al NASA, însărcinat cu explorarea solului marțian, a surprins recent o scenă rară: o tornadă gigantică de praf care „înghite” una mai mică, ceea ce cercetătorii descriu ca un act de „canibalism marțian”.
Pe 25 ianuarie 2025, în al 1.399-lea sol (ziua marțiană) al misiunii sale, Perseverance a filmat o scenă uimitoare. Două vârtejuri de praf, vârtejurile convective caracteristice lui Marte, s-au intersectat pe câmpia Jezero. Unul, mai mic, s-a mișcat în urma altuia, mult mai impunător. Apropiindu-se prea mult, a fost literalmente absorbit de vârtejul celui mai mare. O astfel de coliziune între două vortexuri este extrem de rară, iar această secvență constituie una dintre cele mai bune surprinderi realizate vreodată ale unui astfel de fenomen pe o altă planetă.
„Vârtejurile convective, numite și diavoli de praf, pot fi destul de dăunătoare”, spune Mark Lemmon, cercetător principal la Institutul de Științe Spațiale din Boulder, Colorado. „Adună praf la trecere și reduc vizibilitatea pe distanțe lungi.”
Conform estimărilor oamenilor de știință, cel mai mare vârtej filmat avea o lățime de aproximativ 65 de metri, în timp ce cel mai mic avea o lățime de 5 metri. Înălțimea lor nu a putut fi determinată cu precizie, deoarece depășea câmpul vizual al roverului, plasat la aproximativ 800 de metri. Totuși, un vârtej similar observat anterior în cadrul misiunii avea aproape 2 kilometri înălțime – de cinci ori mai mare decât Empire State Building. Principalul vârtej de praf se mișca cu peste 16 km/h, un ritm alert în atmosfera subțire a lui Marte. „Dacă vă pare rău pentru vârtejul mai mic, să știți că nici cel mai mare probabil nu a supraviețuit mult timp”, adaugă Lemmon. „Pe Marte, aceste fenomene durează rareori mai mult de zece minute.”
Dincolo de aspectul spectaculos, aceste observații au o importanță științifică capitală. Vârtejurile de praf sunt responsabile pentru aproximativ 50% din praful suspendat în atmosfera marțiană, influențând astfel clima generală a planetei. De asemenea, acestea constituie indicatori valoroși ai condițiilor atmosferice: direcția și viteza vântului, temperaturile la sol, stabilitatea atmosferică etc. Înțelegerea modului în care funcționează ajută, așadar, la modelarea vremii marțiene, dar și la anticiparea condițiilor cu care s-ar putea confrunta viitoarele misiuni umane.
Roverul Perseverance, care explorează în prezent craterul Jezero, urmărește activ aceste vârtejuri. NASA a echipat robotul cu instrumente capabile să înregistreze nu doar video, ci și sunet. În 2021, Perseverance a realizat prima înregistrare audio a unui zburător de praf marțian, o premieră istorică. De la primele imagini realizate de sondele Viking în anii 1970, înțelegerea noastră asupra acestor fenomene a continuat să progreseze. Dar niciodată până acum „canibalismul marțian” nu a fost surprins cu atâta claritate.
Poll: Care aspect al observațiilor fenomenului „canibalism marțian” considerați cel mai fascinant?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply