Pentru a sonda spațiul cosmic nu este totdeauna nevoie de echipamente masive și costisitoare. Este nevoie doar de o idee bună, pentru ca lucrurile să devină simple.
Un grup de cercetători de la Universitatea Cornell, SUA, încearcă să realizeze sonde spațiale de mărimea unui timbru. În viitor, aceștia vor putea monitoriza planeta noastră, vor putea călători la mari distanțe pentru a colecta informații sau vor putea coborî în atmosfera altor planete pentru a le analiza compoziția. Un prim pas va fi făcut foarte curând, deoarce trei prototipuri vor fi transportate de către naveta spațială Endeavour la bordul ISS. Mai precis ele vor fi fixate pe platforma MISSE-8 (Materials International Space Station Experiment), care va fi atașată la ISS. Astfel cei trei nanosatiliți vor fi expuși condițiilor din spațiul cosmic pentru o perioadă de câțiva ani, timp în care se va testa capacitatea lor de a colecta și transmite date. La revenirea pe Terra ei vor fi spupuși unui nou set de teste, în scopul evaluării modului în care au rezistat în condițiile vidului cosmic.
Acești nanosateliți, sau mai bine zis ”cipsat”, au o suprafață de numai 6,5 cm2 și reprezintă un prim pas al unui proiect mai ambițios al Universității Cornell. Se are în vedere realizarea de nanosonde spațiale care ”fiind atât de mici, se comportă ca un praf cosmic”, explica Mason Peck, unul dintre cercetătorii care se ocupă de acest program. ”Ele vor fi purtate de vântul solar și vor putea călători la mari distanțe, fără să consume nici un strop de combustibil. Acum încercăm variante mai simple (…) Vrem să aflăm care este configurația minimă pe care o putem proiecta pentru a comunica din spațiu.” Pe pagina de Internet a lui Peck găsim următoarea mărturisire ”Inspirați de lansarea Sputnik-ului din 1957, ne-am concentrate atenția asupra unui concept simplu, fezabil și complet nou. Timp de trei săptămâni, Sputnik I, (care arăta ca) o sferă de 60 de centimetri diametru, și-a monitorizat temperatura internă și presiunea externă, dovedind potențialul sateliților artificiali. La o jumătate de secol distanță, noi putem să duplicăm realizările Sputnik-ului, folosind numai o zecime de milionime din masa sa. Proiectul nostru adună la un loc sitemele tradiționale ale vehiculelor spațiale (energie, propulsive, comunicații etc) într-un singur microcip din siliciu mai mic decât o monedă, fără să fie limitat de combustibilul de la bord.”
Sursa: Chronicle Online
Informații suplimentare: Space Systems Design Studio
Cristian Român (n. 1957) este inginer de aeronave și, începând din 1992, jurnalist de știință. Scrie pentru revista Știință și Tehnică și a realizat numeroase emisiuni de popularizare a științei atât pentru televiziune, cât și pentru radio. Este autorul cărții Ultima aventura: Universul. Valoarea textelor sale i-a fost recunoscută prin acordarea, în 2003 și 2006, a Premiului Comisiei Naționale a României pentru UNESCO pentru jurnalismul de știință, secțiunea presă scrisă. De asemenea el a primit Petre Sergescu al Academiei Române pentru cartea ”100 de inovatori români”, al cărei coautor a fost.
Leave a Reply