Astronomie

Telescopul și detectorii în infraroșu ai  Observatorului Spațial Herschel, din Pasadena, California au furnizat prima descoperire confirmată a moleculelor de oxigen în spațiul extraterestru. Moleculele cu pricina au fost identificate în complexul de stele aflate în formare Orion.

De foarte multe ori tehnicile multimedia ne ajută să vedem mai bine evoluția unor fenomene. Acesta este și cazul animației realizata de către Scientific Visualisation Studio al centrul Goddard al NASA.

Astronomii care operează Instrumentul de Mare Contrast cu Optică Adaptivă de Generație Nouă (HiCIAO) și Spectrograful-Cameră în Infraroșu (IRCS) montate pe telescopul japonez Subaru de pe muntele Mauna Kea,  din Hawaii, au descoperit un „super-Jupiter” care orbitează strălucitoarea stea Kappa Andromeda.

Dacă ar fi într-un film, ar putea fi prezentat precum ultimul urlet de groază de dinaintea unei morți abominabile sau, mai poetic, ca un cântec de lebădă. În termeni științifici, este însă vorba despre un flash extrem de puternic pe frecvența razelor gamma – unic ca intensitate și durată -, produs de o stea aflată pe punctul de a fi înghițită de o gaură neagră,la circa 3,8 miliarde de ani distanță de noi.

Potrivit astronomului Mikko Tuomi, de la Universitatea din Hertfordshire, sistemul solar guvernat de steaua HD 10180 ar putea fi alcătuit din nouă planete. Deoarece în sistemul nostru planetar Soarele este orbitat acum de numai opt planete după retrogradarea lui Pluto la statutul de asteroid, HD 10180 ar putea deveni cel mai populat sistem planetar cunoscut omului.

Corpul ceresc care a reușit, cu ajutorul tabloidelor, să înspăimânte destulă lume în ultimii ani, a trecut astăzi la o distanță de 14,48 de milioane de kilometri de Terra. Departe de a vesti vreo apocalipsă, așa cum este obiceiul multor publicații mioritice, noi ne vom mulțumi să spunem că fenomenul este unul extrem de interesant pentru astronomii din toată lumea.

Piticele albe sunt astre care și-au epuizat combustibilul stelar. Comprimate la maximum ele au o masă cam cât a Soarelui, dar un volum similar cu cel al Pământului.

Ne uităm, de undeva din depărtare, la propria noastră galaxie?

Pasiunea pentru astrofotografie și pentru vânarea eclipselor totale de Soare l-au determinat pe astronomul Știință&Tehnică Cătălin Beldea să participe la o expediție inedită care a u urmărit fotografierea eclipsei din 20 martie, în faza de totalitate, în nordul Europei, la granița stratosferei.