Astronomie

Premieră mondială: o echipă româno-australiană a lansat cu succes un balon spațial în timpul eclipsei totale de Soare din 14 noiembrie. Balonul Știință&Tehnică Eclipser 1 a atins o altitudine maximă de + 36.800 m, clasându-se pe locul III în topul zborurilor stratosferice australiene din toate timpurile. De asemenea, astronomul S&T Cătălin Beldea a realizat astro-fotografii profesioniste și a documentat eclipsa totală de Soare de la sol.

Curând, nu va mai fi nevoie ca astronomii amatori dornici să observe corpurile celeste să se limiteze doar la telescoapele personale, sau la folosirea temporară a observatoarelor publice accesibile lor. Începând de anul viitor, prima rețea internațională de telescoape robotice va fi online, astfel încât utilizatorii din orice colț al planetei să o poată opera gratuit prin intermediul Internetului.

Zilele viitoare comitetul ESA SSAC (Comitetul de Consiliere în Ştiinţe Spaţiale) va decide care misiune spaţială programată pentru începutul deceniului următor va primi finanţarea de un miliard de euro.

Are de 5,4 ori masa Soarelui și face parte din sistemul binar  XTE J 1859+226, până acum doar suspectată de specialiștii de la Instituto de Astrofisica de Canarias (IAC), a fost în sfârșit confirmată, după 12 ani de la descoperirea ei.

Telescopul Spaţial Planck, proiect al ESA, în sumă de un miliard de euro, lansat în urmă cu trei ani,  destinat studierii „Big-Bang-ului” ce a creat Universul, a descoperit o „ceaţă” misterioasă de microunde în centrul galaxiei noastre.

Cine a visat vreodată să călătorească la mare viteză prin sistemul solar, îşi poate îndeplini acum visul mulţumită fizicianului Paul Altin, de la Universitatea Naţională Australiană, care a realizat un zbor virtual în spaţiu, la viteze ultuitoare.

Astronomii care operează Instrumentul de Mare Contrast cu Optică Adaptivă de Generație Nouă (HiCIAO) și Spectrograful-Cameră în Infraroșu (IRCS) montate pe telescopul japonez Subaru de pe muntele Mauna Kea,  din Hawaii, au descoperit un „super-Jupiter” care orbitează strălucitoarea stea Kappa Andromeda.

Dacă ar fi într-un film, ar putea fi prezentat precum ultimul urlet de groază de dinaintea unei morți abominabile sau, mai poetic, ca un cântec de lebădă. În termeni științifici, este însă vorba despre un flash extrem de puternic pe frecvența razelor gamma – unic ca intensitate și durată -, produs de o stea aflată pe punctul de a fi înghițită de o gaură neagră,la circa 3,8 miliarde de ani distanță de noi.