Super-tribul rinocerilor: cercetătorii fac o descoperire neașteptată datorită erupției unui supervulcan

Cercetătorii au făcut recent o descoperire istorică care redefinește înțelegerea noastră asupra comportamentului social al animalelor preistorice. Studiind fosilele descoperite în situl Ashfall Fossil Beds din Nebraska, cercetătorii au scos la iveală un fenomen necunoscut până acum: rinocerii preistorici se adunau în supergrupuri vaste cu mult înainte de a dispărea. Această adunare, care aruncă o lumină nouă asupra organizării lor sociale, a fost întreruptă în mod tragic de unul dintre cele mai mari dezastre naturale din istorie: erupția supervulcanului Yellowstone acum aproximativ 12 milioane de ani.

Erupția supervulcanului Yellowstone în urmă cu aproximativ 12 milioane de ani reprezintă unul dintre cele mai cataclismice evenimente naturale din istoria Pământului. Oamenii de știință sunt de acord că acest eveniment a avut un impact devastator asupra florei și faunei din regiune, perturbând echilibrul ecologic al unui teritoriu vast. Explozia a aruncat în atmosferă cantități uriașe de cenușă vulcanică, acoperind terenurile din jur pe o rază de sute de kilometri. Cenușa, purtată de vânt, a sufocat vegetația și a întunecat cerul, făcând viața insuportabilă pentru multe specii. Spre deosebire de victimele erupției Vezuviului, aceste animale nu au murit imediat. Oamenii de știință cred că moartea lor a fost mai lentă și mai dureroasă. De fapt, rinocerii ar fi fost asfixiați progresiv de cenușă sau ar fi murit de foame, cu mult timp după ce erupția în sine a avut loc. Această agonie putea dura câteva zile, sau chiar săptămâni, înainte de a ceda.

Acest accident tragic a permis totuși conservarea excepțională a fosilelor a peste 100 de rinoceri preistorici (Teleoceras major). Aceste animale cu un singur corn, cu un corp în formă de butoi și picioare butucănoase, amintesc de hipopotamii moderni prin morfologia și stilul lor de viață. Adaptați la un mediu mlăștinos și la o dietă preponderent vegetariană, acești rinoceri erau perfect adaptați habitatului lor. Ceea ce i-a intrigat pe cercetători a fost numărul neobișnuit de mare de rinoceri găsiți pe sit. De ce se aflau toate aceste animale în același loc în același timp? O primă ipoteză a sugerat că au venit să se refugieze de efectele erupției. Cu toate acestea, analizele aprofundate au eliminat rapid această posibilitate.

Clark Ward, autorul principal al studiului și absolvent al Universității din Cincinnati, a folosit o tehnică de analiză izotopică pentru a încerca să înțeleagă mișcările acestor animale înainte de erupție. Această metodă, care presupune examinarea izotopilor prezenți în dinții animalelor, permite cercetătorilor să reconstituie mișcările acestora și să afle de unde veneau și unde se hrăneau. Studiind izotopii de stronțiu, carbon și oxigen din dinții rinocerilor, echipa a putut reconstitui climatul din acea perioadă și vegetația înconjurătoare. Dar asta nu este tot: analiza a arătat, de asemenea, că rinocerii nu migrau pe distanțe lungi, ci formau grupuri sedentare în jurul unei fântâni, hrănindu-se pe loc.

Această descoperire sugerează că rinocerii preistorici aveau o organizare socială mai complexă decât se credea până acum. Analizele au arătat că aceste animale nu se deplasau departe de apă, indicând faptul că formau super-trupe sedentare. Această organizare socială era probabil dictată de nevoia de a se hrăni și de a se proteja. Acest comportament amintește de cel observat la anumite specii moderne, cum ar fi elefanții și hipopotamii, care, de asemenea, se adună în jurul punctelor de apă pentru a se hrăni și a se proteja de prădători. Deși acești rinoceri au evoluat într-un mediu foarte diferit de al nostru, organizarea lor socială ar fi putut juca un rol crucial în supraviețuirea lor, în special în perioadele de secetă sau în fața unor prădători precum câinii preistorici (Borophagus hilli), ale căror rămășițe au fost găsite și în sit.

Pe scurt, aceste noi descoperiri, publicate în Scientific Reports, reevaluează viziunea noastră asupra comportamentului social al animalelor preistorice. Departe de a fi animale solitare și marginale, rinocerii de atunci par să fi format adevărate comunități organizate în jurul fântânilor. Acest fenomen, scos acum la lumină de tehnicile moderne de analiză izotopică, ne oferă o perspectivă fascinantă asupra vieții sociale a speciilor dispărute, ajutându-ne să înțelegem mai bine evoluția comportamentului social al animalelor din trecut și din prezent.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România