Căutarea oamenilor dispăruți în medii sălbatice este o sarcină complexă, adesea periculoasă și incertă. Cu toate acestea, un grup de cercetători scoțieni poate să fi găsit o soluție revoluționară. Folosind inteligența artificială (AI) și datele comportamentale istorice, ei au dezvoltat un model care poate prezice unde se vor găsi probabil oamenii pierduți, prin replicarea logicii lor comportamentale în situații similare. Acest model ar putea transforma radical misiunile de căutare și salvare, permițând echipelor de răspuns să își concentreze eforturile într-un mod mai bine direcționat și mai eficient.
Proiectul, condus de Jan-Hendrik Ewers, doctorand la Universitatea din Glasgow, folosește o metodă inovatoare pentru a prezice comportamentul persoanelor dispărute. El a fost prezentat într-un articol publicat în IEEE Xplore. Spre deosebire de abordările tradiționale care se bazează exclusiv pe hărți sau analize de teren, acest model se bazează pe date comportamentale reale, extrase din studiile istorice ale oamenilor pierduți în sălbăticie. Aceste date includ lucruri precum alegerea direcției, viteza de mișcare, căutarea unui adăpost sau a surselor de apă și priorități psihologice (cum ar fi anxietatea sau căutarea siguranței).
Cercetătorii au creat agenți simulați care imită comportamentul uman, ghidați de algoritmi care iau în considerare factori precum starea emoțională a oamenilor pierduți și instinctele lor de supraviețuire. De exemplu, acești agenți pot fi programați să caute copaci, structuri sau poteci, la fel ca o persoană care încearcă să se orienteze într-un mediu necunoscut. Acest model este alimentat de cartografierea statistică sau harta termică, care arată unde ar putea fi găsită o persoană pierdută, în funcție de alegerile și circumstanțele sale. Nucleul sistemului se bazează pe simularea comportamentului uman. În loc să examineze pur și simplu unde ar putea ajunge o persoană din ultima poziție cunoscută, modelul ia în considerare modul în care o persoană ar putea reacționa la mediul său. De exemplu, un drumeț pierdut ar putea decide să se mute într-o zonă mai deschisă dacă simte că este urmărit sau la un punct înalt pentru a obține o vedere mai bună. Cercetătorii și-au validat modelul folosind date istorice și simulări pe computer. Ei au testat sistemul pe o reconstrucție digitală a insulei Arran, o zonă muntoasă a Scoției, unde au avut loc dispariții reale. Comparând predicțiile modelului cu locațiile reale în care au fost găsite persoane dispărute, cercetătorii au descoperit că agenții simulați au acționat similar cu oamenii reali, urmând modele de comportament logic și rațional. Harta termică generată de acest model a indicat zonele de căutare mult mai precis decât metodele convenționale.
Una dintre inovațiile majore ale acestui model este integrarea psihologiei comportamentale în algoritm. Într-adevăr, spre deosebire de modelele tradiționale care prezic pur și simplu locația geografică pe baza distanțelor și reperelor, IA simulată aici ține cont de starea psihologică a persoanei dispărute. Acest lucru ajută la înțelegerea de ce cineva s-ar putea, de exemplu, să se îndepărteze de ultimul său punct cunoscut sau să aleagă să se ascundă în loc să caute ajutor. Acest detaliu este crucial deoarece ne permite să înțelegem mai bine alegerile care influențează traiectoria unei persoane pierdute. Prin combinarea acestor elemente cu drone echipate cu senzori capabili să scaneze zonele vizate, echipele de salvare ar putea localiza cei dispăruți mult mai rapid și mai precis. Acest lucru ar reduce timpul de căutare și ar îmbunătăți șansele de a găsi oameni în viață.
Acest model are potențial mult dincolo de munții scoțieni. David Anderson, profesor la Universitatea din Glasgow, subliniază că această abordare ar putea fi aplicată oricărui tip de peisaj: fie că sunt păduri, jungle, deșerturi sau teren înzăpezit. Prin generarea de hărți termice personalizate bazate pe mediu, modelul poate oferi informații utile echipelor de salvare din întreaga lume. Echipele de cercetare din zonele rurale, muntoase sau izolate se confruntă cu provocări considerabile. De multe ori trebuie să se confrunte cu condițiile meteorologice dificile și lipsa de resurse. Acest sistem ar putea nu numai să faciliteze misiunile de salvare, ci și să reducă costul și timpul căutărilor.
Această realizare semnalează o nouă eră a căutării și salvării, în care tehnologiile AI și dronele pot lucra împreună pentru a salva vieți. Deși sunt necesare lucrări suplimentare pentru validarea acestui model în condiții reale, acest studiu marchează un punct de cotitură în utilizarea inteligenței artificiale pentru misiunile de ajutor de urgență.
Poll: Care credeți că este cel mai mare avantaj al utilizării modelului AI pentru căutarea oamenilor dispăruți în medii sălbatice?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply