Cercetătorii scoţieni au găsit metoda prin care pot estima durata de viaţă a unei persoane, speranţa noastră de viaţă fiind scrisă în ADN încă de la naştere. Evident, telomerii nu pot prezice data la care vom părăsi această lume ca urmare a unui accident ori a vreunei boli contactate în urma stilului nostru de viaţă.
Practic, speranţa de viaţă ne este dată de lungimea telomerilor – aceştia sunt regiuni de ADN repetitiv situate la capătul fiecărui cromozom liniar al majorităţii organismelor eucariote şi al unor procariote.
De aceea, telomerii, consideraţi cheia opririi procesului de îmbătrânire, fac de ceva timp obiectul diverselor studii. Din păcate, lungimea lor nu poate fi mărită, demonstrându-se în schimb că anumiţi factori, precum fumatul ori stres-ul îi pot scurta.
Studiul, condus de prof. Pat Monaghan, de la Universitatea din Glasgow, a fost efectuat pe 99 de cinteze australiene zebrate şi este primul care măsoară lungimea telomerilor pe parcursul întregii vieţi, încă din a 25-a zi de la naştere.
Rezultatele experimentului au fost surprinzătoare chiar şi pentru cercetători, păsările cu telomeri mai scurţi murind primele, unele chiar din a şaptea lună de viaţă, în timp ce pasărea cu cei mai lungi telomeri a trăit aproape nouă ani. Prof. Monaghan a precizat că „păsările analizate au murit din cauze naturale, nu au fost atacate de prădători, nu au suferit decese accidentale şi nu au fost afectate de anumite boli.”
![\"(w540)](\"http://www.stiintasitehnica.com/media/image/201201/w540/cinteza_australiana_zebrata_51322800.jpg\")
Studiul poate fi foarte relevant şi pentru oameni, ai căror telomeri funcţionează în acelaşi mod, în viitor putându-ne aştepta ca oamenii să îşi poată estima de la naştere speranţa de viaţă.
Fiind cunoscut faptul că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, telomerii se scurtează, în următorul studiu, echipa de cercetători vrea să analizeze exact factorii ce cauzează această scurtare, făcând astfel estimarea speranţei de viaţă mai precisă.
