În urmă cu aproximativ patru miliarde de ani, un asteroid colosal (mult mai mare decât cel care a provocat dispariția dinozaurilor) a lovit Ganymede, cel mai mare satelit al lui Jupiter. Această coliziune nu numai că a creat cel mai mare crater de impact din Sistemul Solar, dar a schimbat și axa de rotație a acestui satelit. Simulările recente au recreat acest impact colosal și au oferit perspective fascinante asupra formării și evoluției lui Ganymede.
Primele dovezi ale acestei coliziuni au fost observate în anii 1980. Cercetătorii au descoperit că suprafața lui Ganymede, în special pe partea sa îndepărtată (cea opusă lui Jupiter), era marcată de structuri geologice unice: inele concentrice de tranșee înguste, numite brazde, care au apărut. pentru a înconjura rămășițele unui crater uriaș de impact. Aceste caracteristici sugerau o coliziune majoră, mult mai mare decât cea observată de obicei pe alte corpuri cerești. Analiza fotografiilor realizate de sondele spațiale ulterioare, cum ar fi cele ale sondei New Horizons a NASA, a confirmat aceste observații. Imaginile au arătat că suprafața lui Ganymede este acoperită de cicatrici adânci și complexe, indicând o istorie geologică tumultoasă marcată de o coliziune cataclismică. Cu toate acestea, aceste observații au oferit doar indicii parțiale cu privire la dimensiunea și natura exactă a impactului.
Pentru a reconstrui amploarea acestei coliziuni, astronomul Naoyuki Hirata de la Universitatea Kobe din Japonia a folosit recent date despre caracteristicile geologice ale lui Ganymede, inclusiv brazdele și craterele care marchează suprafața lunii. Aceste date au fost integrate în simulări computerizate sofisticate pentru a permite cercetătorilor să calculeze dimensiunea craterului de impact cu o precizie fără precedent. Ele au fost prezentate într-un articol publicat în Scientific Reports.
Rezultatele arată că craterul de impact inițial avea un diametru de aproximativ 1.600 de kilometri. Această dimensiune este pur și simplu uluitoare. Pentru comparație, craterul Vredefort din Africa de Sud, cel mai mare crater de impact cunoscut de pe Pământ, are o lățime de aproximativ 300 de kilometri, de aproximativ zece ori mai mic decât Ganimede. Această comparație evidențiază amploarea excepțională a evenimentului. Potrivit studiului, asteroidul de la originea acestui crater colosal ar fi avut un diametru estimat la aproximativ 150 de kilometri, de aproximativ cincisprezece ori mai mare decât asteroidul Chicxulub care a dus la dispariția dinozaurilor în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani. Ciocnirea asupra lui Ganymede reprezintă o forță izbitoare mult mai mare decât orice am observat în Sistemul Solar.
Impactul nu numai că a lăsat un crater gigantic, ci a schimbat și axa de rotație a lui Ganimede. Ciocnirea ar fi determinat, de fapt, să devieze satelitul jupiterian de la axa sa originală, în același mod în care coliziunea cu Theia a înclinat axa Pământului, ducând în la apariția anotimpurilor pe care le cunoaștem astăzi. Simulările au arătat, de asemenea, un fenomen interesant privind craterul de impact de pe Ganymede. Indiferent de locul exact în care asteroidul a lovit satelitul jupiterian, craterul s-ar afla în continuare pe partea lui Ganymede care nu se vede de pe Jupiter. De ce asta? Când asteroidul a lovit satelitului jupiterian a fost generată o explozie uriașă care a ejectat resturi și materiale în spațiu. Aceste resturi și impactul în sine exercită forțe care modifică structura internă a satelitului. Simulările au arătat că, datorită acestor forțe și a efectelor gravitaționale generate de ciocnire, craterul tinde să fie situat pe fața lui Ganymede opusă lui Jupiter. Aceasta înseamnă că, chiar dacă impactul are loc într-o locație diferită, craterul va tinde să se formeze pe partea opusă direcției lui Jupiter, datorită modului în care sunt aruncate și distribuite resturile. Acest fenomen se datorează în mare măsură dinamicii complexe a impactului și efectelor gravitației care influențează formarea craterului și amplasarea acestuia pe satelitul jupiterian.
Aceste simulări oferă noi perspective asupra evoluției lui Ganymede, dar ridică și întrebări importante despre interiorul său și despre presupusul său ocean subteran. Deși impactul a lăsat urme vizibile la suprafață, efectele termice și structurale ale acestei coliziuni asupra interiorului lunii nu au fost încă explorate pe deplin. Din acest motiv, oamenii de știință așteaptă cu nerăbdare următoarele misiuni spațiale care să aprofundeze această cercetare. În 2034, sonda Jupiter Icy Moons Explorer (JUICE) a Agenției Spațiale Europene (ESA) este de așteptat să facă un zbor prin apropierea lui Ganymede. Această misiune ar putea oferi date cruciale despre interiorul lui Ganymede și ar putea oferi indicii despre impactul gigant care a modelat luna.