Astronomii au făcut recent o descoperire majoră prin observarea pentru prima dată a vântului stelar provenit de la trei stele aflate în secvența principală, asemănătoare Soarelui.
Vântul stelar, compus din particule încărcate și fotoni, este produs de stele și se propagă în spațiul interstelar. El poate avea efecte profunde asupra planetelor care orbitează aceste stele, în special asupra atmosferei lor. Când vântul stelar intră în contact cu atmosfera unei planete, ele interacționează cu moleculele de gaz care o compun. Această interacțiune poate duce apoi la o serie de procese fizice și chimice care afectează atmosfera în moduri diferite.
În primul rând, particulele energetice de la vântul stelar pot ioniza moleculele atmosferice, adică pot elimina electronii din ele. Acest lucru creează ioni încărcați în atmosferă, care pot perturba echilibrul electric și magnetic al planetei. Aceste perturbații pot avea consecințe asupra fenomenelor meteorologice și climatice, precum și asupra câmpului magnetic planetar. În plus, particulele energetice din vântul stelar pot eroda treptat atmosfera planetei prin ruperea moleculelor de gaz. Acest proces, numit eroziune atmosferică, poate avea loc la intervale de timp geologice și poate contribui pe termen lung la pierderea atmosferei. Interacțiunea vântului stelar cu atmosfera unei planete poate avea, de asemenea, implicații pentru prezența apei lichide pe suprafața acesteia. Particulele energetice care îl compun pot ioniza moleculele de apă din atmosferă, ceea ce le poate determina disocierea ei în atomi de hidrogen și oxigen. Acești atomi pot fi apoi pierduți în spațiu din cauza masei lor reduse, contribuind la pierderea de apă.
Până acum, astronomii nu au reușit să măsoare direct vântul stelar al altor stele decât Soarele. Cu toate acestea, datorită observațiilor atente și dezvoltărilor tehnologice recente, cercetătorii au reușit să depășească aceste obstacole și să obțină date cruciale despre aceste fenomene astrofizice complexe. Descoperire este mai exact rezultatul observării cu atenție a razelor X emise de o structură numită astrosferă, care învăluie aceste sisteme stelare. Astrosfera, analogă cu heliosfera care înconjoară Sistemul Solar, este suflată de vântul stelar. Această observație fără precedent a dezvăluit că aceste stele pierd masa de peste 60 de ori mai repede prin vântul lor stelar decât o face Soarele cu propriul său vânt. Datorită acestui avans, cercetătorii speră să înțeleagă mai bine evoluția planetelor care orbitează stelele similare cu Soarele. Identificând caracteristicile vânturilor stelare și evaluând impactul acestora asupra planetelor din jur, ei ar putea determina care sisteme planetare sunt cele mai propice pentru apariția și menținerea vieții așa cum o cunoaștem. Rezultatele obținute au fost prezentate într-un articol publicat în revista Nature Astronomy.
