Îmi încep editorialul la Stockholm, în chiar ziua echinocţiului de primăvară, la 39 de ani distanţă de alt echinocţiu, pe care l-am întâmpinat în marea cetate mayașă Chichen Itza. La Stockholm ninge, ştiu că mâine la Bucureşti mă va întâmpina primăvara; în capitala scandinavă am participat la o „excursie ştiinţifică” în ceea ce va fi unul dintre cele mai mari proiecte de construcţie a unui centru de cercetare pentru ştiinţele Viului – dar voi povesti cu alt prilej întâmplarea.
Înainte de a vă vorbi despre aventurile prin care trece revista noastră odată cu întreaga comunitate ştiinţifică românească, vreau să semnalez o tendinţă care se insinuează în, poate, cea mai interesantă emisiune pe care o realizează celebrul canal CNN, cea a faimosului jurnalist american de origine pakistaneză, Fareed Zacharia.
Ei bine, Fareed i-a avut drept invitaţi pe Peter Diamandis şi Steven Kotler, autorii best seller-ului „BOLD” (în traducere aproximativă „Cutezător”) şi discuţia s-a purtat relativ la anii 2030 – 2040. Care, spun cei doi savanţi, se construieşte acum, sub ochii noştri. Analistul politic Fareed Zacharia recidivează în duminica următoare şi chiar ne pune sub nas marile teme ale omenirii. Care credeţi? Mersul spre Marte, exploatarea resurselor Lunii, electromobilul, desalinizarea apei şi celulele stem, adică medicina regenerativă.
Ei bine, una dintre întâlnirile de la Stockholm a adus în faţa a treizeci de jurnalişti de ştiinţă europeni pe profesorul Per Andersson de la celebrul Karolinska Institute, unul dintre proiectanţii viitorului Centru pentru Ştiinţele Viului. Şi ceea ce ne-a spus profesorul ţine pur şi simplu de Science Fiction, dacă n-ar fi micul amănunt că creşterea de organe din celule stem este deja o operaţie cu reuşită sigură în laboratoare şi, nu peste mulţi ani, tehnologie democratizată în toate marile spitale ale lumii. Vei purta, urmaş al nostru din viitorul apropiat, o inimă nouă sau un ficat nou create din propriile tale celule totipotente – aşa arată Viitorul.
Intru acum în „raportul de activitate” pe care vi l-am promis: în prima zi de martie, Academia Română şi toată naţia l-au sărbătorit pe uriaşul matematician Solomon Marcus care a împlinit 90 de ani, cei mai mulţi dintre ei cu mare folos pentru ştiinţa românească. Mulţi vorbitori i-au adus omagii, iar, la sfârşit, sărbătoritul a prezentat el însuşi o dare de seamă asupra activităţii din ultimii cinci ani (adică între 85 şi 90 de ani) şi un proiect de program pentru anii următori! La mulţi şi rodnici ani, iubite profesor!
„Growing for the future” a fost o altă întâlnire care merită semnalată, agronomi români de elită s-au întâlnit cu reprezentanţii unor companii hi-tech din Israel, în ideea aducerii la zi a vechii ştiinţe a lucrării pământului. România are drept cea mai mare avere a ei stratul de 15 centimetri de cernoziom întins pe o suprafaţă arabilă care ne face a cincea ţară cu potenţial agrar din Uniunea Europeană. Pe de altă parte, deşerturile Israelului i-au obligat pe localnici să exploateze la maximum fiecare metru pătrat de sol şi fiecare picătură de apă
O îmbinare a celor două forţe poate duce la ceea ce ar putea să fie „România rurală 2050”, proiect gigantic, care ar putea îndestula cu hrană sănătoasă 80 de milioane de oameni – spun savanţii noştri – şi asigura locuri de muncă şi prosperitate pentru urmaşii din Grădina Maicii Domnului.
Academicianul Nicolae Zamfir, director al Proiectului ELI, cel mai mare motiv de mândrie al intelighenţiei româneşti, a susţinut o conferinţă de presă la care au participat şi reprezentanţi ai Guvernului şi ai Consiliului Judeţean Ilfov; cu acest prilej academicianul a lansat ideea construirii unui tehnoparc (s-ar putea numi Laser Valley, cum sugera profesorul Adrian Curaj), care s-ar întinde de la Măgurele până hăt la Dunăre, oferind unor companii inovative infrastructura şi oportunitatea de a-şi dezvolta proiecte inteligente şi superinteligente (de unde pe mine mă păleşte ideea: voi, agronomii despre care tocmai vorbii, nu aţi fi interesaţi să vă lansaţi în această aventură?).
Şi tot profesorul Nicolae Zamfir, de data aceasta în chip de Preşedinte al Societăţii Române de Fizică, s-a hotărât să întoarcă cu roţile-n sus venerabila ştiinţă a Fizicii, a convocat inspectori şi profesori reputaţi din liceele noastre (obişnuiţi, cum ştim, să bifeze periodic „cercuri pedagogice” insipide, incolore şi inodore), cărora le-a cerut ca ora de clasă să aibă în prim plan experimentul, după care elevul să observe, să înţeleagă, să teoretizeze fenomenul. Şi NU invers! Dacă reuşeşte, este vorba pur şi simplu despre un prag revoluţionar în şcoala românească. Desigur, dacă şi profesorii de chimie, biologie, tehnologii de toate felurile preiau ștafeta…
De semnalat că Science Fiction-ul e tot mai luat în seamă de „lumea bună” a României: foarte respectata revistă „Foreign Policy” aşează Academia de Vară „Atlantykron”, şcoala de ştiinţă şi imaginaţie condusă de Sorin Repanovici, printre cele „o sută de idei care pot schimba România”. Minunat!
Tineri funcţionari de la ING Bank s-au întâlnit la Poiana Braşov cu redactorii revistei noastre, tema a fost „2035” – nu v-o pot lua în nume de rău dacă vă miraţi ce legătură ar putea fi între pragmaticii bancheri şi viitorologii cu capul în nori… Ei bine, vă trimit la paragraful cu CNN şi studiul Viitorului – este limpede că ne aflăm în faţa unei schimbări de paradigmă şi că, din ce în ce mai vârtos, „bresle” diverse ale societăţii vor fi constrânse să scruteze matematic globul de cristal.
În aceeaşi categorie, se înscrie şi întâmplarea „Kids on the Moon”, dar, desigur, vorbim despre o altă categorie de vârstă, cu care redactorii S&T sunt foarte atenţi! (Căci, nu-i aşa, vrem toţi zborul spre Marte şi exploatări miniere pe Lună)
Despre sfârşitul de martie şi începutul lui aprilie vă vor vorbi colegii mei, vreau însă să vă asigur că Revista S&T, adevărată „şcoală mobilă” se va lansa în turnee de-a lungul şi de-a latul ţării, în ceea ce Marc Ulieriu numeşte „evanghelizarea întru ştiinţă”.
Până una-alta, vreau să vă anunţ că de la ITER, marele proiect de fuziune nucleară, ne sosesc ştiri mai mult decât îmbucurătoare, energeticienii de la Cadarache demonstrând că atunci când înţelegere politică există, fizicienii îşi ţin făgăduielile: 2029 va fi anul în care prin îngemănarea atomilor de tritiu şi deuteriu se va obţine energie practic nelimitată.
Iar dacă vă spun că hidrogenul, ai cărui izotopi sunt tritiul şi deuteriul, este cel mai abundent element din Univers dar că, deocamdată, noi îl extragem din apă, vă daţi seama că avem la îndemână o sursă practic inepuizabilă de combustibil: oceanele.
