În anul 1241, o uriașă armată mongolă condusă de Batu Han, numărând 130.000 de oameni și circa jumătate de milion de cai, a pătruns în Ungaria învingând pe rând armata poloneză, pe cea croată, apoi pe cea maghiară, precum și forțele valahe conduse de Mișelav și Bezerembam (posibil Basarab Ban), forțându-l pe regele Bela al IV-lea să fugă din țară. În mod bizar, deși nu mai aveau nicio rezistență care să li se opună, mongolii s-au retras, dând timp Ungariei să își revină și să se consolideze.
Principala sursă europeană care vorbește despre această retragere este cronica ambasadorului italian Giovanni da Pian del Carpine, unul dintre primii europeni primiți la curtea marelui Han mongol, cel care susține că vestea morții Hanului Ogodai i-a determinat pe mongolii conduși de Batu Han să se retragă din Ungaria. Această afirmație este contrazisă însă de cronicile mongole, cele care susțin că vestea morții lui Ogodai nu ajunsese la războinicii din Ungaria, lăsând astfel o aură de mister asupra retragerii lor misterioase și inexplicabile din punct de vedere tactic. De altfel, Batu Han nu s-a dus în Mongolia, așa cum ar fi fost normal să o facă în cazul morții Marelui Han, ci s-a oprit pe teritoriul Rusiei.
Nicola di Cosmo,doctor în istorie medievală la Universitatea Princeton, alături de Ulf Büntgen, climatolog din cadrul Intitutului Federal de Cercetare WSL din Elveția, susțin că au descifrat această enigmă. Cei doi au analizat datele oferite de inelele copacilor din Scandinavia, Munții Urali, Carpații românești, Alpii austrieci precum și din regiunea rusă Altai, pentru a recrea clima din acea primă jumătate a secolului al XIII-lea.
Datele climatice arată că în perioada 1211-1225, Asia și Europa au cunoscut o vreme blândă și umedă, care a permis creșterea ierbii și care a facilitat expansiunea mongolă. În schimb, anul 1241 a avut o iarnă extrem de rece, urmată de o primăvară ploioasă, care a transformat Ungaria într-o uriașă mlaștină. De altfel, apariția mlaștinilor în Câmpia Panonică a reprezentat o problemă până în secolele XVIII-XIX, atunci când au fost întreprinse primele lucrări ample de drenaj și îndiguire.
Faptul că hoarda mongolă s-a împotmolit la propriu este susținut și de faptul că aceasta a ales rute diferite de retragere față de cele pe care avansase spre Ungaria, mongolii preferând zonele deluroase, acolo unde puteau călători relativ mai ușor. „Acesta este unul dintre cele mai rare cazuri în care un eveniment climatic minor s-a dovedit a avea o importanță istorică covârșitoare”, a declarat Di Cosmo.
