Misterul memoriei umane i-au fascinat întotdeauna oamenii de știință. Cum se formează amintirile noastre și de ce se schimbă în timp? Un nou studiu, publicat în revista Science, oferă câteva răspunsuri interesante. Potrivit acestei lucrări, creierul nu stochează pur și simplu o singură versiune a fiecărei amintiri. El pare să păstreze cel puțin trei copii distincte ale unei amintiri, fiecare codificată de grupuri diferite de neuroni într-o regiune cheie a creierului. Iată o privire asupra acestei descoperiri importante și a potențialelor sale implicații.
În mod tradițional, oamenii de știință credeau că amintirile erau codificate în anumite celule ale creierului, neuroni, care stocau doar o versiune a fiecărei amintiri. Cu toate acestea, cercetările recente au evidențiat o perspectivă radical diferită. Studiind rozătoarele, în special șoarecii, cercetătorii au descoperit că creierul înregistrează cel puțin trei copii distincte ale fiecărei amintiri, stocate în diferite grupuri de neuroni din hipocamp, o regiune esențială pentru memorie și învățare. Această descoperire a fost făcută prin observarea activității neuronale a șoarecilor în timp ce aceștia au învățat și și-au amintit sarcini specifice. Cercetătorii au identificat trei grupuri de neuroni responsabili de codificarea amintirilor în momente diferite:
Neuroni timpurii: încep să codifice o memorie relativ slab, dar această memorie se întărește în timp. Ele joacă un rol crucial în stocarea inițială a amintirilor pe termen lung.
Neuroni intermediari: mai stabili de la început, acești neuroni oferă o copie a memoriei care este deja mai rezistentă la modificările de la formarea ei.
Neuroni târzii: codifică amintiri foarte puternice de la început, dar această forță se diminuează în timp. Ele par a fi mai maleabile, ceea ce înseamnă că este mai probabil să fie modificate de informații noi.
Această descoperire dezvăluie astfel că memoria nu este statică. Evoluează în funcție de modul în care amintirile sunt codificate și modificate în timp.
Înțelegerea modului în care creierul stochează și modifică amintirile deschide calea către aplicații potențial revoluționare în tratamentul diferitelor tulburări neurologice și psihologice. Potrivit lui Flavio Donato, coautor al studiului și profesor asistent de neurobiologie la Universitatea din Basel, aceste noi cunoștințe ar putea oferi într-adevăr oportunități pentru dezvoltarea de terapii inovatoare. Pentru persoanele care suferă de tulburare de stres post-traumatic (PTSD), care se confruntă cu amintiri intruzive și perturbatoare ale evenimentelor traumatice, ar putea fi în special posibilă proiectarea de tratamente care să promoveze activarea neuronilor născuți mai târziu în viață. Acești neuroni fiind mai maleabili, ar putea fi apoi mai receptivi la psihoterapie, ceea ce ar ajuta la modificarea sau atenuarea amintirilor traumatice. În cazul celor care suferă de demență și pierderi de memorie, tratamentul ar putea stimula activitatea neuronilor timpurii care codifică amintirile într-un mod mai rigid și mai stabil. Prin stimularea activității acestor neuroni, este posibil să se păstreze mai bine amintirile existente și să încetinească progresia pierderii memoriei. Această cercetare deschide perspective interesante pentru manipularea memoriei într-o manieră țintită, în funcție de tipul de neuron folosit pentru stocarea amintirilor. Aceste progrese ar putea face posibilă modularea plasticității memoriei, fie prin întărirea acesteia pentru a păstra amintirile, fie prin ”rescrierea” ei pentru a trata tulburările psihologice.
