Noile observații ale cartierului nostru cosmic au dezvăluit o descoperire fascinantă: bula fierbinte locală care înconjoară Sistemul Solar, care conține gaz extrem de fierbinte care emit raze X, are ceea ce cercetătorii numesc un tunel de evacuare către alte regiuni galactice. Folosind date de la telescopul eROSITA, oamenii de știință au cartografiat această structură de gaz tridimensională și au descoperit o potențială legătură cu alte bule cosmice. Această descoperire ar putea transforma radical înțelegerea noastră asupra mediului spațial apropiat și a proceselor dinamice care influențează Sistemul Solar. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în Astronomy & Astrophysics.
Bula fierbinte locală (LHB) este o regiune cu gaz fierbinte, de densitate scăzută, care înconjoară sistemul nostru solar. Acest gaz, a cărui temperatură atinge milioane de grade, emite raze X, făcându-l o sursă de lumină unică pe cer. Cercetătorii cred că această bulă a fost creată cu milioane de ani în urmă de exploziile masive de stele de supernove. Aceste explozii ar fi eliberat cantități enorme de energie care încălzește și extind gazele din jur până la formarea acestei bule de densitate scăzută care adăpostește sistemul nostru solar. De atunci, LHB a constituit un fel de cocon de gaz fierbinte care ne izolează parțial de restul mediului interstelar.
Recent, astronomii au făcut o descoperire neașteptată: acest cocon de gaz nu va fi complet închis. Ei au dezvăluit existența unui pasaj, sau tunel interstelar, care pare să conecteze LHB-ul de alte bule de gaz fierbinte, formând astfel o rețea în galaxie. Acest pasaj duce spre constelația Centaurus și ar putea permite o circulație a gazelor și a energiei între LHB și o altă superbulă învecinată. Oamenii de știință cred că acest pasaj a fost probabil creat de influența stelelor tinere eruptive și a vântului stelar rapid. Această conexiune, neobservată până acum, ar putea transforma percepția noastră asupra mediului spațial local, considerându-l ca o rețea interconectată, mai degrabă decât regiuni izolate.
Această descoperire a fost posibilă de telescopul eROSITA, un instrument puternic de detectare a razelor X situat la 1,5 milioane de kilometri de Pământ și care face parte din misiunea Spectrum-Roentgen-Gamma (SRG). Lansată în 2019, eROSITA este poziționată în afara geocoronei Pământului, ceea ce înseamnă că nu este afectată de razele X emise de Pământ însuși. Cu vederea clară și instrumentele sensibile, a reușit să cartografieze cerul în raze X blânde, fără interferențe. Colectarea datelor a avut loc în timpul unei perioade de activitate solară scăzută numită minim solar, reducând și mai mult perturbarea. Observațiile astfel obținute sunt printre cele mai clare făcute vreodată pe cer în raze X și au făcut posibilă analiza precisă a structurii și temperaturii gazelor LHB.
Existența acestui tunel interstelar arată că mediul nostru spațial imediat este departe de a fi static și compartimentat. De fapt, galaxia noastră pare să fie străbătută de coridoare care leagă regiuni de gaz cald și rece. Aceste coridoare, influențate de exploziile stelelor și de stele tinere care se formează, permit gazului și energiei să curgă în întreaga galaxie. Acest model de circulație interconectată oferă o nouă perspectivă asupra modului în care structurile galactice evoluează și interacționează. Fenomenele de feedback stelar, care includ supernove și vânturi stelare, joacă, prin urmare, un rol major în modelarea acestor tuneluri. Scăpând din aceste bule locale, gazele fierbinți se încălzesc și modifică zonele învecinate, influențând astfel viitoarele formațiuni stelare și compoziția galaxiei noastre.
Descoperirile viitoare ar putea dezvălui și mai multe detalii despre această rețea misterioasă de gaze interstelare, transformându-ne înțelegerea evoluției cosmice la scară largă.