Anul 2023 a fost încununat cu titlul, de neinvidiat, de cel mai tare an înregistrat, cu o temperatură medie cu 1,18°C peste media secolului XX. În timp ce 2024 pare deja pregătit să doboare acest record, apare o tendință și mai alarmantă. Unele regiuni ale lumii se confruntă cu valuri de căldură atât de extreme încât depășesc toate predicțiile modelului climatic. Aceste fenomene, supranumite puncte fierbinți ale valurilor de căldură, îi îngrijorează pe cercetătorii care încearcă să le înțeleagă cauzele și consecințele.
Temperaturile globale au crescut cu ritmuri înspăimântătoare în ultimul deceniu, dar unele valuri de căldură locale sfidează așteptările atât în intensitate, cât și în frecvență. Un studiu recent, publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), a cartografiat aceste regiuni în care valurile de căldură bat în mod disproporționat recordurile istorice. Zone precum nord-vestul Europei, centrul Chinei, Coreea și estul Australiei sunt printre cele mai grav afectate. În 2021, de exemplu, un val de căldură a lovit nord-vestul Pacificului din SUA și sud-vestul Canadei și a atins temperaturi record. În Lytton, Columbia Britanică, termometrul a urcat la 49,6°C înainte ca un incendiu alimentat de căldură să distrugă orașul a doua zi. Aceste evenimente sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât devin din ce în ce mai frecvente, cu consecințe dezastruoase pentru oameni și mediu.
În Europa, valurile de căldură sunt deosebit de mortale. În 2022 și 2023, au provocat aproximativ 60.000 și, respectiv, 47.000 de decese. Aceste înregistrări sunt însoțite de căldură care se încălzește de două ori mai repede decât media de vară, făcând această regiune extrem de vulnerabilă. Deși creșterea temperaturilor globale crește, în general, riscul de valuri de căldură, mecanismele din spatele acestor puncte fierbinți extreme rămân prost înțelese. Mai mulți factori par să contribuie la apariția lor:
Destabilizarea curentului cu jet: acest curent de aer rapid care înconjoară emisfera nord-estică a fost perturbat de încălzirea arcticii, care are loc într-un ritm de două până la patru ori mai rapid decât restul globului. Aceste perturbații provoacă unde Rossby, oscilații mari care atrag aer cald din regiunile tropicale către zonele temperate.
Solurile uscate și vegetația sub stres hidric: după decenii de încălzire treptată, plantele și solurile din anumite regiuni și-au pierdut capacitatea de a modera căldura prin evaporarea apei. Acest lucru agravează valurile de căldură, așa cum a fost cazul în timpul caniculei din Canada în 2021.
Anomalii atmosferice locale: în unele cazuri, undele atmosferice captează căldura din oceanele din apropiere și o transportă pe uscat, exacerbând temperaturile.
În ciuda acestor ipoteze, cercetătorii admit că aceste fenomene nu sunt în întregime explicabile prin modelele climatice actuale. Unele valuri de căldură ar putea fi descrise chiar drept lebede cenușii, evenimente improbabile, dar plauzibile, situate între neașteptat și inevitabil. Consecințele acestor puncte fierbinți ale valurilor de căldură sunt multiple și adesea catastrofale. La nivel uman, provoacă decese masive, în special în rândul populațiilor cele mai vulnerabile, cum ar fi bătrânii sau lucrătorii în aer liber. În Statele Unite, de exemplu, decesele cauzate de căldură s-au dublat din 1999 și vor ajunge la 2.325 în 2023.
Din punct de vedere al mediului, impacturile sunt la fel de îngrijorătoare. Incendiile de pădure sunt în creștere, alimentate de temperaturi record și vegetație uscată. Recoltele agricole sunt în scădere, amenințând securitatea alimentară globală. În sfârșit, infrastructura, proiectată pentru climatele mai temperate, se degradează sub efectul căldurii extreme. Aceste puncte fierbinți ale valurilor de căldură afectează și biodiversitatea, deoarece ecosistemele nu sunt adesea adaptate la aceste schimbări bruște. Este posibil ca unele specii de animale și plante să nu supraviețuiască acestor condiții extreme, ceea ce ar putea duce la dezechilibre ecologice de durată.
În fața acestei situații, comunitatea științifică și guvernele solicită măsuri rapide pentru a anticipa și a atenua mai bine aceste fenomene. O propunere este de a numi valurile de căldură, așa cum se face pentru uragane. Acest lucru ar crește gradul de conștientizare a publicului și ar împinge autoritățile să fie mai bine pregătite.
Prevenirea pe termen lung implică inevitabil o reducere drastică a emisiilor de gaze cu efect de seră. Oamenii de știință subliniază că fiecare fracțiune de grad de încălzire globală reduce riscul de evenimente extreme. În cele din urmă, investițiile în adaptare sunt esențiale. Aceasta include modernizarea infrastructurii, dezvoltarea sistemelor de avertizare timpurie și creșterea accesului la aer condiționat, în special în regiunile în care acest lucru este neobișnuit, dar din ce în ce mai necesar.
