Sifilisul, o boală cu transmitere sexuală, a marcat istoria Europei la sfârșitul secolului al XV-lea. Apariția sa bruscă, la scurt timp după întoarcerea lui Cristofor Columb și a echipajului său din America, ia uimit pe cercetători și istorici de secole. Originea sa a alimentat dezbateri: a fost o boală europeană care a evoluat. sau o infecție importată din America? Astăzi, datorită progreselor în genomică, un studiu recent oferă un răspuns clar: sifilisul își are rădăcinile în America.
Sifilisul a apărut în Europa la sfârșitul secolului al XV-lea și a provocat panică în urma lui. Poreclit rapid marea variola, a perturbat societatea prin devastarea ei fizică și socială. Leziunile dureroase, deformările osoase si complicațiile grave fac din aceasta o boala de temut de toți. Tratamentele, rudimentare și ineficiente, se bazau pe remedii periculoase, precum mercurul sau decocturile din plante. Între timp, boala s-a răspândit rapid în marile orașe europene, în paralel cu marile explorări maritime. Această coincidență îi împinge pe unii să stabilească o legătură între apariția sifilisului și revenirea marinarilor lui Cristofor Columb în 1492. Cu toate acestea, această ipoteză rămâne mult timp speculativă, din cauza lipsei de dovezi concrete.
Înainte de a ajunge la o concluzie definitivă, cercetătorii au explorat indiciile lăsate de bolile treponemale, o familie de patologii cauzate de bacterii din genul Treponema. În plus, față de sifilis, această familie include și boli cu transmitere nesexuală. Deși diferite, aceste infecții au similarități biologice și provoacă leziuni osoase distincte, vizibile la persoanele care au fost afectate. Scheletele precolumbiene găsite în America prezintă urme ale unor astfel de leziuni, ceea ce sugerează că aceste boli au existat cu mult înainte de sosirea europenilor. Cu toate acestea, a rămas dificil să se identifice pozitiv sifilisul numai din aceste leziuni. Arheologii nu aveau dovezi genetice care să lege în mod direct bolile observate în America de cele care au lovit Europa.
Punctul de cotitură decisiv a venit dintr-un studiu recent realizat de o echipă internațională de cercetători, publicat în revista Nature. Datorită progreselor tehnologiei genomice, aceștia au reușit să analizeze mostre de ADN prelevate din dinți și oase ale scheletelor care datează dinainte de 1492. Aceste rămășițe umane proveneau din situri arheologice din Mexic, Peru, Argentina și Chile. Cercetătorii au reușit astfel să izoleze ADN-ul Treponema pallidum, bacteria responsabilă de sifilis și de bolile conexe. Analiza lor a relevat că această bacterie își are originea în America, unde s-a diversificat în urmă cu aproximativ 9.000 de ani, în timpul Holocenului Mijlociu. Aceste date confirmă că sifilisul modern este o evoluție a unei tulpini americane mai vechi. Ar fi apărut cu puțin timp înainte de sosirea lui Cristofor Columb, înainte de a fi răspândit în Europa datorită comerțului transatlantic. Această descoperire evidențiază și rolul europenilor în răspândirea sifilisului în întreaga lume. În timp ce populațiile de nativi americani sunt purtătoare de forme timpurii de boală treponemică, creșterea călătoriilor, comerțului și traficului de persoane au contribuit la transformarea acestei infecții locale într-o pandemie globală.
Implicațiile acestei descoperiri depășesc cu mult simpla dezbatere asupra originii sifilisului. Ea reinterpretează capitole întregi din istorie subliniind impactul schimburilor transatlantice asupra sănătății globale. Această cercetare demonstrează, de asemenea, importanța tehnologiilor moderne, precum genomica, în revizuirea misterelor istorice și biologice care păreau insolubile.
Pentru oamenii de știință, aceste progrese deschid perspective interesante. Înțelegând mai bine evoluția bolilor, devine posibil să se anticipeze mai bine viitoarele pandemii. În plus, această lucrare arată în ce măsură interacțiunile dintre societățile umane și mediul lor pot modela istoria bolilor.
