Paleontologii au examinat un schelet de plesiozaur vechi de 183 de milioane de ani, cu urme de piele conservată în jurul cozii și a aripilor. Plesiozaurii erau un grup de reptile marine care au trăit în perioadele Triasic, Jurasic și Cretacic, între 235 și 66 de milioane de ani în urmă. Aceste creaturi marine, caracterizate adesea prin gâtul lor lung și aripioarele puternice, dominau mările în timpul dinozaurilor. Erau bine adaptați vieții acvatice, având corpuri late și plate, o coadă scurtă și patru înotătoare lungi care erau perfecte pentru a se deplasa prin apă.
Spre deosebire de reptilele marine mai familiare, cum ar fi ihtiosaurii sau mozazaurii, pleziozaurii s-au distins prin morfologia lor unică. Gâtul lor lung și capetele mici sunt adesea comparate cu cele ale șerpilor de mare. Deși au trăit în fiecare mare a Mezozoicului, fosilele acestor creaturi au fost găsite pe fiecare continent, oferind o perspectivă fascinantă asupra diversității și evoluției lor. Cu toate acestea, conservarea țesuturilor moi, precum pielea, rămâne extrem de rară, de unde și interesul pentru această nouă descoperire.
Fosila recent descoperită provine din faimoasa Posidonia Shale, o formațiune geologică din sudul Germaniei, cunoscută pentru fosilele sale deosebit de bine conservate. Ceea ce distinge în mod deosebit această descoperire este diversitatea țesuturilor conservate. Cercetătorii au descoperit o combinație unică de piele netedă și solzi pe diferite părți ale corpului plesiozaurului. Miguel Marx, doctorand la Universitatea Lund și membru al echipei de cercetare, explică că această variație a texturilor ar putea avea o funcție specifică. Rezultatele au fost prezentate într-un articol publicat în Current Biology.
Pielea netedă observată în jurul cozii și a aripilor din față sugerează că aceste părți ale corpului au fost adaptate pentru înot, permițând plesiozaurului să se miște eficient pentru a captura prada, cum ar fi peștii sau animalele asemănătoare calmarilor. La rândul lor, solzii găsiți pe aripioarele din spate ar putea fi o adaptare la interacțiunea acestuia cu fundul mării. Aceste reptile marine au evoluat în medii subacvatice uneori accidentate. Această nouă descoperire marchează un punct de cotitură în studiul plesiozaurilor. Cu aceste țesuturi bine conservate, oamenii de știință pot face acum reconstrucții mai precise ale aspectului și stilului de viață al acestor reptile marine, oferind o perspectivă detaliată asupra mediului și biologiei lor.
