De milioane de ani, speciile de copaci s-au răspândit din Amazon până în pădurile atlantice printr-o regiune prea aridă pentru ca ei să crească. Modul exact în care au făcut această călătorie dificilă a rămas neclar până acum, dar o echipă de oameni de știință a prezentat acum o nouă ipoteză în studiul lor: copacii folosesc constant râurile ca un fel de autostradă verde. Aceste coridoare verzi au permis speciilor să migreze între cele două păduri, în ciuda întinderilor vaste de păduri uscate și savane care le despart.
Până acum, cercetătorii credeau că migrația copacilor între Amazon și Pădurea Atlantică a avut loc doar în perioadele climatice mai umede și mai favorabile, în special în timpul schimbărilor climatice rare. Un nou studiu publicat în revista Proceedings of the Royal Society B Biological Sciences de către Royal Botanic Garden Edinburgh (RBGE) și Universitatea din Exeter oferă o explicație complet diferită care contestă această ipoteză de mult timp. În schimb, studiul sugerează că aceste specii s-au dispersat continuu în timp, folosind pădurile riverane care traversează ecosistemele uscate ale Braziliei ca rute naturale de migrație. Această descoperire schimbă astfel profund înțelegerea noastră cu privire la evoluția biodiversității în pădurile tropicale și subliniază importanța acestor coridoare ecologice. Mai degrabă decât un fenomen unic, migrația copacilor s-ar putea să fi avut loc lent și constant de-a lungul a milioane de ani.
Echipa de cercetători, care include oameni de știință brazilieni, a studiat 164 de specii de arbori din genul Inga, comune în pădurile tropicale din America Latină. Analizându-le ADN-ul, ei le-au reconstruit arborele genealogic și au analizat momentele în care fiecare specie s-a separat de strămoșii săi. Apoi au cartografiat distribuția speciilor pentru a examina modelele de migrație dintre Amazon și Pădurea Atlantică. Cercetătorii au identificat apoi între șaisprezece și douăzeci de evenimente de dispersie în care speciile din Amazon au reușit să se stabilească în pădurea atlantică. Aceste migrații au avut loc pe parcursul evoluției genului Inga și, prin urmare, nu numai în perioadele în care pădurea umedă acoperea o mare parte a Braziliei.
Studiul prezintă un alt fapt fascinant. Cercetătorii au găsit doar unul sau două cazuri în care speciile au migrat în direcția opusă (din Pădurea Atlantică până în Amazon). Această asimetrie sugerează un dezechilibru în migrația speciilor, probabil din cauza dimensiunii colosale a Amazonului și a producției mai mari de semințe, crescând șansele de răspândire în Pădurea Atlantică.
Această descoperire transformă înțelegerea dinamicii din pădurile tropicale, arătând că mișcarea speciilor nu este doar un vestigiu al schimbărilor climatice din trecut, ci un proces continuu esențial pentru biodiversitate și echilibrul ecologic. Din fericire, legea braziliană deja protejează legal pădurile riverane și le recunoaște rolul esențial în conservarea ecosistemelor naturale ale țării. „Această protecție legală și eforturile de a conserva aceste păduri riverane sunt extrem de valoroase pentru asigurarea conectivității pe termen lung a habitatelor”, spune profesorul Toby Pennington de la Departamentul de Geografie al Universității din Exeter și Institutul de Sisteme Globale.
Totuși există un motiv de îngrijorare. Pădurea Atlantică găzduiește cu aproximativ 3.000 de specii de plante mai multe decât Amazonul, dar doar 20% dintre ele rămân intacte astăzi. Distrugerea habitatelor pune multe specii în pericol, făcând eforturile de conservare mai urgente ca niciodată. Acest studiu arată clar că protejarea Amazonului și a Pădurii Atlantice nu se referă doar la salvarea unor pete individuale de pădure, ci se bazează în mare măsură pe menținerea conexiunilor ecologice care au permis speciilor de copaci să migreze și să se adapteze de milioane de ani.
